Parisul a fost primul şi cel mai constant susţinător al României pe drumul spre Uniunea Europeană. Acum, însă, există în Franţa voci care cer suspendarea extinderii spre Est.
Relaţiile franco-române sunt speciale. Nu doar pentru că suntem francofoni, iar Bucureştiul e Micul Paris şi nici pentru că Ionescu, Cioran sau Brâncuşi sunt nume de care francezii sunt mândri. Nu întâmplător, generalul Charles de Gaulle îşi prezenta la Bucureşti, în 1968, în plină divizare a Europei, viziunea viitorului şi făcea apel la desfiinţarea blocurilor şi la unirea Europei.
Proiectul ambiţios a putut fi pus în practică, după 25 de ani, când România s-a înscris, cu ajutor francez, pe un drum complicat, dar cu un singur sens. Susţinut permanent de la Paris, Bucureştiul a făcut o alegere dificilă în 2003, înaintea declanşării războiului din Irak. Diplomaţia românească a optat pentru implicare, alături de Statele Unite, împotriva Parisului şi Berlinului, care s-au opus unei intervenţii militare fără acordul ONU. Sancţiunea a fost dură, dar verbală.
Tensiunile au reapărut însă, în altă formă, după referendumul asupra Constituţiei Europene, respins de francezi în mai anul acesta. O serie de voci – între care liderul partidului de guvernământ din Franţa, Nicholas Sarkozy, s-au pronunţat pentru suspendarea extinderii Uniunii Europene.
Declaraţiile au fost primite cu îngrijorare la Bucureşti, iar presa a apreciat chiar că francezii par să ne creeze mai multe probleme decât germanii, nici ei foarte deschişi la continuarea extinderii.
Citiți principiile noastre de moderare aici!