Nemeth Gyozo (la un post de televiziune din Ungaria): „În acea noapte mă aflam în localul Patriota din Veszprem. Eu de obicei nu beau, fiindcă nu am rezistenţă la băutură. În acea seară am băut două pahare de whisky şi deja mi-am pierdut controlul. Eu nu ştiu ce dovezi sunt, care să arate, că eu fac parte dintr-o gaşcă de recuperatori, când eu mi-am trăit toată viaţă de până acum într-un cadru legal, ca zugrav. În ultimul timp mi s-au ivit unele oportunităţi de afaceri în toată Europa despre care nu vreau să vorbesc
Handbaliştii nu au fost nevinovaţi. A fost o agresivitate reciprocă care a dus la acea bătaie, dorită de ei la fel de mult ca şi de noi. Când noi am ajuns în local, ei deja sărbătoreau acolo şi mi s-a părut că lor nu le-a convenit, că vrem şi noi să ne distrăm acolo. Eu nu ştiam că sînt handbalişti, mai degrabă păreau nişte mafioţi. Dacă mă gândesc la cele întâmplate, aspectul fizic al lui Marian Cozma pare mai mult al unui mafiot, decât cel al unui sportiv. Îmi amintesc exact că în acea seară acel băiat înalt, Marian Cozma, a deranjat mai multă lume cu stilul lui de dans. Se lovea de toată lumea din jurul lui, de vreo două ori m-a împins şi pe mine. Era evident că băiatul ăsta e agresiv.
M-a împins intenţionat şi nu fiindcă nu avea loc pe ringul de dans sau că nu ştia să danseze, vroia să mă provoace. Am început să ne îmbrâncim, iar de acolo a plecat toată bătaia. Nu a fost o bătaie generală, doar vreo 3-4 băieţi de la noi şi vreo 3 de la ei. Acum, dacă mă gândesc bine, trebuie să recunosc că a fost o bătaie scurtă, dar bună. Ne-am bătut cu bărbaţi adevăraţi, ne-au împărţit câteva palme, le-am simţit, dar nu am avut vreo problemă cu asta, fiindcă am ripostat şi noi. M-am bucurat că am găsit pe cineva cu care să ne batem. După aceea bătaia s-a mutat afară. Eu nu l-am înjunghiat pe Cozma. Am văzut că cineva e la pământ şi cineva e în genunchi lângă el. Am crezut că cel de jos e unul de-al nostru şi atunci am fugit şi l-am lovit cu piciorul în cap pe cel aflat în genunchi (Zarko Sesum). Eu am plecat ultimul de la local, fiindcă nu îmi găseam prietenul, pe Rafael Sandor.
Am observat că lumea s-a adunat în jurul cuiva căzut pe jos, însa nu m-a interesat şi am fugit. Am plecat acasă şi am dormit foarte liniştit. De ce să nu fi dormit liniştit? Nu aveam nicio remuşcare, fiindcă nu ştiam că a murit cineva, m-am bucurat doar că am avut parte de o bătaie pe cinste. A doua zi, m-am trezit, am mâncat liniştit, m-am întîlnit cu prietenii, care nu mi-au zis nimic.
Abia când am plecat spre Austria, care era o excursie plănuită cu mult timp în urmă, am auzit la radio că a murit handbalistul Marian Cozma. Dacă aş fi aflat din timp, m-aş fi predat poliţiei, însă eram aproape de Austria şi nu am făcut-o. Apoi ne-a prins poliţia. Sînt efectiv şocat că procurorii cer închisoarea pe viaţă doar fiindcă am lovit cu piciorul pe cineva. Nu mă aştept să fiu eliberat acum. Vreau să plătesc pentru păcatele mele. Să stau 5-6 ani pentru ce am făcut, însă ce va fi peste această pedeapsă, este deja nemeritat”.
L.D.
Citiți principiile noastre de moderare aici!