UTA este o provocare pentru mine!

– Domnule Lăcătuş, ce înseamnă, acum, UTA pentru dumneavoastră?

– Indiscutabil, o provocare. Şi cred că nu doar pentru mine, ci pentru Aradul întreg, pentru cei implicaţi în acest proiect. Este un început în vederea construirii unei echipe care să aibă rezultate pe prima scenă a fotbalului românesc.

– Ce (ne) facem cu lotul? Presupun că nu sunteţi mulţumit de componenţa lui.
– Nici un antrenor nu este mulţumit de lotul pe care îl are la dispoziţie. Mereu tinde spre mai bine. Noi trebuie să o luăm, practic, de la zero în acest sens. Perioada de căutări, de cântărire, este extrem de scurtă. Sper, totuşi, ca în zilele rămase să formăm o echipă cu care să obţinem rezultate cât se poate de bune în turul campionatului viitor. Iar pe parcurs, lotul să devină tot mai competitiv.

– Realist vorbind, ce şanse vă acordaţi pentru salvarea de la retrogradare?

– Şansele depind, în mare măsură, de lotul pe care îl voi avea. Eu nu sunt un antrenor cu pretenţii exagerate. Însă la ceea ce există în prezent, recunosc că şansele nu sunt foarte mari. Va trebui să completăm lotul cu jucători autohtoni, cu experienţă şi cu fotbalişti străini. Îi vom vedea la antrenamente şi în meciurile amicale, iar la finele cantonamentului vom trage linie.

– Apropo de cantonament. Mergeţi în Austria?

– Cu cantonamentul… este o situaţie mai încurcată, specială. Chiar dacă am trimis deja programul de pregătire, s-ar putea să renunţăm la cantonamentul din Austria. Nu vreau să antrenez acolo un lot de jucători, iar la întoarcere să mă văd nevoit să pregătesc alţi jucători, pe care nu i-am văzut încă. Cred că, în cele din urmă, vom rămâne în ţară. Am avea, astfel, prilejul de a aduce mai rapid fotbalişti, de a-i legitima mai uşor. Plecând în Austria, s-ar pierde zile preţioase doar cu viza pentru străini şi ar fi îngreunat contactul cu piaţa fotbalistică internă.

– De ce aţi ales UTA? Aţi avut şi alte oferte?

– UTA a reprezentat cea mai tentantă solicitare. Se ştie că „Bătrâna Doamnă” înseamnă ceva în fotbalul românesc, este un nume. A contat, totodată, ceea ce se intenţionează a se realiza la club. Mă refer la performanţa pe termen lung. Conducerea arădeană a fost cea care a insistat cel mai mult pentru a mă „legitima”. Au fost cei mai serioşi. Aşa am ales.

– Ce reacţii aţi avut pe stradă, de la arădeni? Vă simţiţi simpatizat?

– Sincer, pe stradă n-am prea ieşit. Din fire, eu sunt un tip adaptabil, indiferent unde aş activa. Sunt deschis la discuţii, oricând, cu oricine. Singura mea nelinişte, insist, e problema lotului. Însă optimismul manifestat la nivelul conducerii, în această privinţă, mi s-a transmis deja.

Adrian Hărţău