„Privind clasamentul Ligii a II-a nu-mi mai arde de statistici… Aş avea doar nişte observaţii personale. S-a trecut deja de prima treime a campionatului şi situaţia echipei devine tot mai îngrijorătoare. Se mai poate vorbi de criză ? Sau mai bine, de lipsă de valoare ? Situaţia actuală începe să semene cu ediţia 2005/2006 a Ligii a II-a cand s-a pornit la drum cu veşnicele speranţe de promovare, ca la finele campionatului să se întâmple ceea ce nimeni nu credea a fi posibil şi anume retrogradarea in Liga a III-a! Avea să fie sfârşitul Adevăratei UTA!

Echipa de acum chiar nu mai sperie pe nimeni, toate echipele ştiu că la Arad e o „pită de mâncat” (la Şiria, mai exact), nu mai există meciuri uşoare, ce mai, am făcut-o cu mâna noastră, mai exact, cu picioarele noastre… Dacă am prins oleacă de curaj văzând că i-am bătut pe ,,studenţii” de la Miroslava, Afumaţiul ne-a calmat entuziasmul devenind prima echipă din „era Meszar” care ne administrează 5 „boabe”. Iar sărmanul suporter înghite în sec şi dă mărunt din buze ştiind că întotdeauna prima palmă încasată e cea mai dureroasă. Cu celelalte te obişnuieşti…

Legat de meciul cu ,,pădurarii” din Suceava ar fi de zis că, în mod normal, el nici nu mai trebuia să se dispute. Într-un campionat normal dintr-un fotbal normal, Suceava nici nu trebuia să înceapă campionatul, iar forurile care se ocupă de această competiţie acceptând ca sucevenii să-şi bată joc de ea evoluând în primele etape cu nişte copii în teren, cu rezultatele ştiute, au influenţat mersul evenimentelor. Aşa cum au închis ochii la mofturile Luceafărului Oradea, care s-a retras după 4 etape, dar apoi s-a răzgândit, sau cum acceptă în campionat pe ASA Tg Mureş, intrată în faliment şi care va arunca în curând prosopul. Totul pentru a forţa campionatul cu 20 de echipe”.