Din păcate, rezultatele de până acum dovedesc faptul că echipa nu a fost cu adevărat sprijinită pentru a face față cu succes luptelor grele din prima divizie. Și mă refer la eșecul din ultima etapă, chiar pe noul stadion din Arad, în fața Politehnicii Iași, care a îndurerat pe toți suporterii adevărați. La noi, conducătorii orașului au știut doar să se împăuneze cu rezultatele echipei, nu și să ajute clubul cu adevărat. Cei care conduc de 16 ani Aradul și ceilalți din jurul lor nu au timp de UTA decât atunci când le convine și asta se vede, din păcate, în rezultatele echipei.

Dar nu a fost întotdeauna așa în relația dintre clubul fanion și autoritățile locale. Ia să vedem cum a fost atunci când eu eram subprefect și am fost cu adevărat aproape de echipă la o altă promovare, de acum aproape două decenii. Fotbaliștii și-au făcut treaba, echipa a jucat și a promovat. În anul 2002, ne-am trezit, și mă refer la autoritățile locale și județene, cu echipă în prima divizie. Prefectul Dan Ungureanu nu era interesat de fotbal (dar m-a susținut), fostul primar, regretatul Dorel Popa, avea alte preocupări. Președintele Consiliului Județean din epocă, Caius Parpală, se ocupa doar de handbal, iar Gheorghe Falcă nu era interesat de nimic. Eu, în calitate de subprefect, m-am implicat în mod direct în sprijinirea clubului UTA. În primul rând, am adunat oameni de afaceri importanți din Arad: amintesc aici pe Călin Chișbora, Alexandru Bercea, Octavian Iovănuț, Ovidiu Gornic, firma de avocatură Valentin și asociații pe lângă alți susținători mai vechi ai echipei. Stadionul era o ruină, nefiind omologat pentru Divizia A. Am convocat toate firmele mari de construcții din Arad: CONAR, ICIM, TEHNODOMUS, AMARAD și altele. Oamenii de afaceri au început să cumpere jucători din banii lor, fiecare având 2-3 fotbaliști în „custodie”. Atunci l-am adus la Arad, de exemplu, pe Jeremy N’Jock. S-a făcut altă organizare la club și s-au cumpărat acțiuni, în valoare de 10 milioane lei acțiunea, la noua structură. Și eu sunt deținătorul a trei acțiuni. S-a dorit ca acest club să trăiască din banii acționarilor, după modelul FC Barcelona. Noi vroiam ca și arădenii iubitori de fotbal să cumpere în număr mare acțiuni dar din păcate nu s-a întâmplat așa.

Cu constructorii, am început refacerea stadionului. Firma INCONTRO din Timișoara a furnizat gradenele de beton care le-au înlocuit pe cele vechi din lemn. Fiecare firmă de construcții și-a luat un sector de care să se ocupe: vestiare, tribune, gardul metalic de protecție, teren. TEHNODOMUS a făcut reparații și igienizări ICIM a schimbat gradenele și a reabilitat tunelul care era inundat, AMARAD a făcut confecțiile metalice. Pentru prima dată s-au pus scaune de plastic numerotate pe stadion. S-a trecut la lucru, s-au schimbat gradenele vechi, putrede, s-au făcut reparații și consolidat tribuna a II-a și s-a amenajat un loc special pentru presă. Primul joc a început chiar cu o peluză închisă, care nu prezenta siguranță. Și pentru implicarea lor, constructorii au primit ca recompensă diplome, în cadrul unei ceremonii la club. Campionatul începea în august și aveam mai puțin de o lună pentru a obține omologarea. Cel care se ocupa de omologare de la București spunea că este exclus ca într-o lună să se termine lucrările. Astfel am reușit prin implicarea tuturor. Ne mai lipseau bani așa că am vorbit cu fiecare primar, rugându-i să facă abonamente. Pentru prima dată în istoria clubului, la începutul campionatului, am avut câteva mii de abonamente. Am terminat turul pe un nesperat loc patru.

Am fost prezent la unul dintre cele mai răsunătoare succese ale echipei UTA, chiar pe terenul marii rivale din Timișoara. Este vorba despre meciul memorabil de la Timișoara din anul 2002. E greu să vă descriu prin ce stări sufletești am trecut la tribuna oficială a marelui stadion „Dan Paltinișanu” din Timișoara, alături de Prefectul de atunci al județului Timiș, domnul Ciocârlie și de subprefectul Dorel Gâtlan. Plus toată lumea bună a Timișoarei și unii parlamentari de Timiș din vremea respectivă. La scorul de 2-0 pentru Poli, am primit multe condoleanțe, fiind ținta multor ironii. Îmi era frică de un dezastru. UTA copleșită parcă avea plumb în picioare, jucătorii se regăseau greu. Stadionul era plin ochi și timișorenii erau în delir. La tribuna oficială se punea doar problema scorului. Am tăcut și m-am rugat în gând. După pauză, UTA a intrat mai hotărâtă pe teren. Vă imaginați că am egalat de două ori, iar la sfârșit la 3-4 pentru UTA, când timișoreanul Chitescu tocmai împrumutat de la Poli, a înscris golul victoriei noastre, mi-am luat revanșa față de toată tribuna oficială. Am mai trăit multe satisfacții de a lungul anilor cu UTA, echipa sufletului meu, fiind în galerie încă din anii de liceu. Dar acesta, de departe a fost cel mai frumos meci trăit în direct alături de alb-roșii și încă aproximativ 5000 de arădeni. Am refuzat protocolul oferit de gazde și am rămas încă o oră pe stadion să văd timișorenii umiliți de noua echipă UTA și arădenii adunați în potcoava din stânga a stadionului și care cântau fericiți. A fost ceva unic. Magnific. Memorabil.

Din păcate, lucrurile au mers apoi în altă direcție. Se pare că s-a speriat și Federația de succesul nostru, iar în retur situația s-a schimbat. Am pierdut meciuri și puncte acasă, cu „ajutorul” unor arbitri și poziția echipei în clasament s-a înrăutățit. La ultimul joc acasă, cu Gloria Bistrița, când UTA era practic retrogradată, am câștigat la scor, cu 6-1, stadionul era arhiplin (așa cum a fost pe toată perioada campionatului) iar toți suporterii cântau. A fost ceva nemaivăzut și emoționant.

Acum UTA a promovat din nou. Dar pentru a avea un traseu cât mai lung pe prima scenă fotbalistică a țării, echipa are nevoie de un sprijin substanțial din partea autorităților publice locale, cel puțin pe măsura celui pe care acum aproape două decenii l-am oferit din funcția de subprefect al județului Arad. Mă angajez în fața suporterilor arădeni, dacă voi primi votul alegătorilor, să aduc din nou echipa UTA în prim-planul preocupărilor conducerii județului Arad. Așa cum am fost alături de UTA acum două decenii, voi ști cum să o ajut și din postura de președinte al Consiliului Județean, în mod legal, dar cu dorința de a sprijini sportul arădean.

Votați Florin Remețan, președinte Consiliul Județean Arad (poziția 3 pe buletinul de vot)!

Votați mărul! Votând mărul, votați sănătos!

Sportul înseamnă mișcare, mișcarea înseamnă sănătate!

Votați PMP!

Florin Remețan, președintele PMP Arad, candidat pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Arad

Comandat de Partidul Mișcarea Populară-Filiala Județeană Arad, portal www.aradon.ro, CUI mandatar financiar: 21200020