La fel ca și în cazul multor alte subiecte punctate de șefa executivului european – precum obligația noastră comună de a realiza și consolida o Uniune mai aptă să răspundă provocărilor aduse de viitor, ori cea de a-i proteja pe cei mai afectați dintre concetățenii noștri în contextul scumpirilor sau chiar restricțiilor aduse de invazia rusă în Ucraina – susțin și eu faptul că țările din Centrul și Estul Europei, precum România, trebui să aibă o voce mai fermă dar și să găsească mai multă ascultare ori atenție din partea prietenilor și aliaților noștri din Occident. Cu atât mai mult în cazuri în care, așa cum spunea și Ursula von der Leyen, avem o oarecare experiență.

Iar această experiență, pentru România, a fost una nefericită.

Nimic, absolut nimic nu va putea șterge nici din memorie, nici din istorie dar nici prin efectele produse, realitatea cruntă, groaznică, criminală, a regimului impus de armata sovietică după război. Nu avem cum să uităm închisorile, canalul, crimele, jaful resurselor naționale, Cortina de Fier în spatele căreia am fost aruncați, nu avem cum să uităm că, la Revoluție, au trebuit să moară, iarăși, confrați de-ai noștri pentru ca, în sfârșit, după jumătate de secol, să ne eliberăm de jugul sovietic.

Da, doamna președinte, îi cunoaștem, pe pielea noastră, a părinților și a bunicilor noștri pe ruși, pe sovietici, pe cei care și-au schimbat blana dar nu și năravul. Îi cunoaștem prea bine și de aceea, vreme de trei decenii, când multe companii sau guverne occidentale se înghesuiau să facă afaceri cu rușii, noi, dar și alte țări din zonă, am stat mai în spate, cu rezerve puternic motivate, am tras semnale de alarmă cu privire la natura dictatorială a regimului de la Moscova și, nu în ultimul rând, am suferit economic pentru asta, în vreme ce anumite țări din Vest păreau lovite de amnezie dar și de febra profitului indiferent de orice rațiuni morale și, încă o dată, istorice.

Trezirea Europei s-a făcut însă brusc și dureros, atât în 2014 – când rușii au anexat Crimeea, dar mai ales anul acesta, când Putin a decis să invadeze întreaga Ucraină, când a decis să folosească, fără ascunzișuri, energia ca pe o armă, când a decis că Rusia, cel puțin în regimul său, se rupe iremediabil de tot ceea ce înseamnă Europa civilizată. Nimeni, dintre cei care înainte refuzau să vadă, nu mai poate spune că nu a știut, sau că lucrurile pot fi nuanțate. Nu! La această oră, la fel ca și în anii de dinainte de Al Doilea Război Mondial, țările din Est, mai ales statele baltice, Polonia dar și România, la Marea Neagră, au la granițele lor un stat agresiv, iresponsabil și, mai mult ca orice, criminal.

Aceste lucruri nu au fost niciodată secrete, de la venirea lui Putin la putere. Aceste lucruri au fost spuse și repetate inclusiv de noi. Aceste lucruri fac acum parte din realitatea tuturor europenilor, de la Constanța la Copenhaga și de la Lisabona până la Vilnius.

Ce putem face?

Acum, când toată lumea responsabilă privește realitatea în față, întrebarea majoră este: ce vom face? Ce putem face?

Foarte sus pe lista mea de priorități, așa cum le văd eu, se află întărirea capacității de apărare comună la nivelul UE. Aceasta nu este o inițiativă menită a înlocui în niciun fel NATO, dar trebuie să fie o inițiativă prin care Uniunea noastră, în ansamblul ei, își crează condiții și capacități de apărare. În acest moment, nu putem spune că ele există!

Trebuie, în mod clar, ca răspuns la invazia declanșată de ruși, să ne concentrăm pe consolidarea urgentă a parcursului european pentru Molodova și Ucraina, cu garanții clare, cu un drum clar.

Așteptăm de la Comisia Europeană, pentru a dezbate și vota în Parlament, măsuri urgente și suficiente, nu doar pentru acum, dar și pentru viitor, astfel încât europenii, de la Arad la Lyon, să fie protejați în cazul în care energia va mai fi utilizată pe post de armă. Din păcate, eu cred că se va mai întâmpla.

Trebuie, în mod prioritar, să asigurăm securitatea alimentară a cetățenilor europeni, iar aici România joacă un rol major, care însă poate fi mai mult și mai bine dezvoltat, ÎN PRIMUL RÂND spre beneficiul românilor, dar și pentru creșterea economică pe care o poate aduce. Trăim într-o lume tot mai digitală, dar avem corpuri reale, cu nevoi fiziologice reale. Agircultura română, ca parte a celei europene, trebuie să fie mult mai bine coordonată, iar în prezent acest lucru nu pare să se întâmple!

Acestea sunt doar câteva dintre prioritățile pe care eu le consider importante, pentru UE dar mai ales pentru țara noastră și vreau să văd în următoarele luni acțiuni ferme din partea Comisiei Europene în acest sens.

Este vremea ca prioritățile noastre și ale părții noastre din Europa să se afle în fruntea priorităților comune ale UE. Este, așa cum a spus și Ursula von der Leyen, vremea să fim mai bine ascultați, pentru că, din păcate, uitarea istoriei creează întotdeauna monștri ascunși în viitor.