Tot prin joacă i se induce pisicii şi sentimentul de siguranţă, care contribuie o dată în plus la confortul psihic total al felinei.
Aşa cum nu uitaţi să-i schimbaţi apa, cum respectaţi orele de masă, cum supravegheaţi ca în permanenţă litiera să-i fie curată, să nu uitaţi de joaca interactivă.
Pisica are nevoie din partea stăpânilor de stimulare psihică; aceasta contribuie la menţinerea sănătăţii ei într-o stare excelentă. În plus, oricât de încărcat ar fi programul dumneavoastră zilnic, 15 – 20 de minute de joacă nu pot fi decât benefice pentru ambii „parteneri”.
Specialiştii în comportamentul felin au creat un ghid al interacţiunii prin joacă, ce desemnează necesităţile pisicii în funcţie de vârstă şi de caracter. Astfel, dacă aveţi un pui de pisică jucăuş şi dornic să intre în relaţie cu dumneavoastră, fie că vă urmăreşte cu privirea oriunde vă deplasaţi, fie că vă urmăreşte fizic pretutindeni prin casă şi în momentul în care doriţi să vă jucaţi cu el se sperie, se ghemuieşte timid sau se ascunde şi nu răspunde la invitaţiile la hârjoană , oricât de delicate ar fi acestea, veţi avea nevoie de multă răbdare şi o foarte blândă şi temperată modalitate de interacţiune pentru a clădi, în timp, o legătură sufleteasca solidă cu puiuţul.
Dacă o pisică adultă are o fire extrem de curioasă, neastâmpărată, jucăuşă, dispusă oricând doriţi jocului, între dumneavoastră şi ea existând o profundă legătură sentimentală, atunci pisica are nevoie doar de ocazii şi momente favorabile jocului, care să încurajeze şi să întărească deja profunda legătură dintre ea şi stăpân.
Dacă aveţi o pisică cu o vârstă înaintată, liniştită, mai puţin dornică de joacă, foarte puternic ataşată de dumneavoastră, aceasta înseamnă că va fi nevoie de o frecvenţă mai mare a determinărilor la sesiuni de joacă pentru a mări timpul de comunicare, fapt ce va fi apreciat de pisică, efectul fiind vizibil în timp.
Ar fi bine să ţineţi cont şi de o lege „pisicească”: nu vă puteţi juca cu pisica doar când vreţi, ci întotdeauna şi doar atunci când ea doreşte.
Interacţiunea prin joacă presupune şi comunicarea verbală. Vorbiţi cu pisica.
Vocea cunoscută, la auzul căreia se simte în siguranţă produce de obicei efectul scontat. Tonul, inflexiunile vocii dumneavoastră sunt de mare importanţă în modul de abordare a sesiunii de joacă; e evident, dacă-i vorbiţi pe un ton mai ridicat, oricât de tentantă faceţi joaca să fie, pisica nu va reacţiona niciodată pozitiv, ci teama va învinge.
Mai ales acum, în plin sezon al sărbătorilor de iarnă, factorii de stres se fac vizibili şi pentru pisică. Pe lângă a ţine seama de sfaturile specialiştilor legate strict de cum trebuie apărată pisica de eventualele probleme fizice şi de sănătate înaintea şi în timpul acestor sărbători, e nevoie să nu uităm că pisica e un membru al familiei şi aşa cum ne bucurăm de prezenţa ei tot timpul anului, şi în această perioadă, pe cât posibil e bine ca în ritmul zilnic să nu se producă mari schimbări sau dacă acestea totuşi se produc (venirea rudelor, prietenilor de diverse vârste cu preferinţe sau nu pentru animale de companie, noi şi tentante mirosuri, modificarea ambientului ) ele să nu afecteze comunicarea între dumneavoastră şi pisică.
Nu va face decât să o deruteze şi să o îndepărteze de dumneavoastră fapt ce va produce un regres considerabil în legătura sufletească deja stabilită. Vorbiţi-i la fel, primiţi-o în braţe atunci când are nevoie, alintaţi-o şi jucaţi-vă cu ea ca de obicei. Faceţi-o să se simtă în aceeaşi siguranţă care-i va aduce confort fizic şi psihic. Afecţiunea dumneavoastră trebuie să fie un veşnic şi continuu cadou; fiţi lângă ea când are nevoie, aşa cum cu drag aţi primit-o în suflet! Atât de multă nevoie are de dumneavoastră!
Citiți principiile noastre de moderare aici!