A doua naştere

Daca e sa fiu sincer, îmi place, ma incita aceasta fortare a limitelor,
aceasta trânta cu timpul si chiar cu logica. Nu sunt dintre cei care cred
ca este imorala revenirea lui UTA în primul esalon, într-o asemenea
maniera. Mai imoral, mai rusinos, mai de condamnat a fost ce s-a întâmplat
cu acest club galonat, cu „regina provinciei”, cu „Batrâna
Doamna” a fotbalului românesc în toti anii din urma.

Abandonata, lasata când nimanui, când pe mâna unor diletanti
inconstienti si nesimtitori, UTA ajunsese o povara pentru orasul pe care l-a
înnobilat. Lepadarea de UTA, da, a fost o chestie imorala, pe când
tentativa de a o smulge din mocirla, de-a o readuce unde-i este locul e un act
de onoare, chiar daca aceasta mutatie este, într-un fel, fortata, chiar
daca revenirea în „A” nu este rezultatul unei urcari onorabile
a treptelor spre „templu”.

Se putea porni de jos, reconstruindu-se temeinic. Era o varianta, dar era si
un risc – acolo, jos, în esalonul al treilea, entuziasmul, emulatia
n-ar fi existat. Efortul ar fi fost anonim si, poate, n-ar fi mobilizat, n-ar
fi stimulat interesul general. Asa, socul reîntâlnirii neasteptate
cu „A”-ul incita si excita. Se creeaza o stare de efervescenta care
poate stimula enorm. Sigur, putem, trebuie sa luam în calcul si posibilitatea
ca UTA sa nu reziste în „A”. E timp scurt, nu este lot, nu
este echipa, nu sunt structuri elementare. Este un risc care exista si care
trebuie asumat.

O retrogradare, la capatul acestei aventuri, nu va fi însa o tragedie,
daca începem sa cladim temeinic înca de pe acum. Important este
sa stim ce vrem pe termen lung, unde, cum si cu ce investitii vrem sa ajungem.
Sa nu facem nimic, acum, din ce n-ar trebui, din ceea ce n-ar folosi devenirii
acestui club pe termen lung.

La alta scara, în alte vremuri si în alte conditii, UTA (ITA) baronului
Neumann se nastea si urca spre piscul gloriei, acum vreo 60 de ani, tot din
nimic. E adevarat, baronul a avut ragaz de un an de zile, a avut si bani sa
aduca „stele”. Dar tot de la starea de zero a pornit, o stare de
care nu suntem departe nici acum, când UTA este doar o clipa de repaus
între istoria, legenda din urma si punctul în care s-ar putea reîntâlni
cu gloria. Altfel spus, ceea ce începe acum, la UTA, este travaliul unei
alte nasteri. Speram, una reusita!

Tristan Mihuta