Cu onoare ori, dimpotrivă, absolut neonorabil, foştii finanţatori s-au retras. Clubul a rămas cu datorii faţă de jucători, faţă de cluburile de la care a transferat în vară câţiva fotbalişti. FRF a şi luat decizia de-a n-o mai programa pe UTA în etapele următoare.
E jale mare! Disperare. Nu atâta „sus”, cât „jos”, în rândul miilor, zecilor de mii de arădeni al căror suflet vibrează pentru acest club. În disperarea lor, suporterii, simpatizanţii alb-roşilor îşi leagă nădejdea tot de Nicolae Bara. Se pune întreaga miză pe acest om care s-a comportat admirabil, dar care n-a avut parte de acelaşi tratament. Din partea asociaţilor, din partea autorităţilor. Şi totuşi, a fost om până la limita răbdărilor.
De ce a plecat Nicolae Bara de la UTA? Nimeni nu ştie care sunt, în amănuntul lor, motivele despărţirii. Sau, dacă le ştie, nu le-a dezvăluit nimeni. Mai mult, îmi amintesc bine că, într-una dintre declaraţiile sale, prin noiembrie ori începutul lui decembrie, Nicolae Bara spunea că primarul nostru, Gheorghe Falcă, ştie foarte bine ce trebuie făcut ca UTA să nu dispară. Curios, nici un gazetar sportiv nu s-a repezit la primar să întrebe ce şi cum, despre ce ar fi vorba. Lucru de neînţeles! Şi nici Gheorghe Falcă n-a adus vreo clarificare. Poate n-a citit aluziile lui Nicolae Bara, poate nu a considerat că e cazul să se împiedice de ele.
Aşa că, fără poziţii clare sau, mai bine, clarificatoare, rămânem cu folclorul care circulă în lumea fotbalului arădean. Anume, că la venirea sa la UTA, Nicolae Bara ar fi avut parte de anumite promisiuni din partea edilului-şef, promisiuni uitate ori refuzate pe parcurs. Probabil, ceva facilităţi de afaceri, poate chiar privilegii. Adică, pe româneşte, lucruri la limita legii. Dar, totuşi, promisiuni! Se prea poate ca promisiunile să fi fost avansate cu bună credinţă ori doar ca o amăgire, iar pe parcurs primarul să se fi ferit să calce strâmb, pe lângă lege – mai cu seamă că i s-au pus în cârcă unele lucruri, de către DNA. Fireşte, Nicolae Bara, dacă aşa stau lucrurile, are motive de supărare, se poate considera amăgit, minţit, păcălit. Repet! – dacă aşa stau lucrurile (de aceea trebuie clarificată această problemă!).
Personal, cred că dezamăgirea lui Nicolae Bara şi divorţul de UTA nu rezidă în relaţiile dintre dumnealui şi Sandu Ion, nici din supărările pricinuite de presă (adesea nedrepte, ca să nu spun tendenţioase, alimentate din zone lipsite de onorabilitate). Trebuie să fi fost alte motive. Ceva care l-a făcut să se întrebe ce rost are să investească fără ca să aibe şi un câştig, fie şi colateral fotbalului. Era întrebarea sa, dar şi a acţionarilor cu care este asociat la firma din Bucureşti.
Închizând cercul, UTA este şi fără Bara, şi fără speranţă, şi lipsită de efortul unor oameni cu putere administrativă, politică, financiară pentru a o scoate din impas. Doar democratul Constantin Igaş se mai zbate să scoată căruţa din şanţ. Cinste dumnealui şi ruşine celorlalţi că nu-i sunt alături! Nu de alta, dar timpul trece şi criza devine insurmontabilă.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!