Gestul său, simplu şi din suflet, merită apreciat în consecinţă…
Dacă altul ar fi chemat televiziunile să filmeze momentul despărţirii de medalie în favoarea unei jucătoare, Dan Moraru a preferat discreţia, nedorind să iasă în evidenţă prin gestul său.
În vreme ce, de pildă, managerul Wunsch nici măcar nu se gândea la posibilitatea „divorţului” de medalie, considerând că o merită mai mult decât oricare dintre jucătoare, directorul tehnic al ICIM-ului a renunţat la trofeu, fără nici o urmă de regret.
Probabil, încercând să pătrundă în „sufletul” tinerei jucătoarei, Dan Moraru a cedat sentimental. A înţeles că pentru el, medalia respectivă are o infinit mai mică valoare decât pentru o junioară, aflată în premieră în postura de laureată naţională în întrecerea senioarelor, ce visează să calce pe urmele lui Diana Ciupe-Pop ori Anne Marie Părău.
De aceea, cu riscul de a ne repeta, considerăm gestul lui Dan Moraru ca fiind extraordinar, pentru care aplauzele nu au voie să se termine prea curând.
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!