Prin care, „sacrificând” sănătatea şi viitorul copiilor noştri, se făcea niscaiva economie la buget. Concret, propunerea de modificare a planului-cadru în învăţământul primar viza scoaterea orelor de educaţie fizică şi sport de la clasa pregătitoare şi clasele I şi II şi înlocuirea acestora cu materia „Joc şi mişcare”, care urma să intre în responsabilitatea învăţătorului.

Pentru minţile obtuze din ministerul condus de „Abramburica” nu conta faptul că peste 1.500 de profesori de sport urmau să fie trimişi în şomaj şi nici că România tinde să devină capitala obezităţii infantile. O statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii de supraveghere a obezităţii copiilor din Europa spune că 1 din 4 copii români sunt obezi sau supraponderali.

Pretextul lipsei banilor nu stă în picioare, câtă vreme doamna ministru povestea, deunăzi, pe TV, atât de frumos, că viitorul şcolii româneşti e unul al … tabletei şi smartboard-ului. Istoria ne arată că doamna Câți are un „dinte” împotriva sportului, nu-i place dictonul: „Minte sănătoasă în corp sănătos”. Să ne aducem aminte că sub un alt mandat al dumneaei a fost scoasă materia educaţie fizică şi sport din categoria opţionalelor pentru examenul de Bacalaureat. Şi tot „mantaua de vreme rea” a învăţământului românesc a desfiinţat şcolile profesionale. Pe care, astăzi, culmea tupeului, le regretă, încercând să le scoată de la naftalină. Cu un astfel de personaj învechit, „bolnav” de schimbări de dragul schimbării, România riscă să devină o naţiune bolnavă.

Filozoful englez Francis Bacon spunea: „Un organism sănătos este camera de oaspeţi a sufletului, un organism bolnav este o închisoare”. Acolo vrea să ne ducă madam Andronescu. Speriată de amploarea scandalului, Abramburica a dat-o la întors. Ba că n-a văzut proiectul care-i poartă semnătura, ba că „specialiştii” din minister ar fi vinovaţi, sfârşind „în genunchi” – cum ar merita să stea multă vreme de acum încolo – : „Proiectul a fost retras”!

Întâmplarea ne aminteşte de vorbele poetului şi omului de ştiinţă german Johann Wolfgang von Goethe: „Nu trebuie să vizităm un spital de nebuni pentru a vedea minţi bolnave, planeta noastră este un spital de nebuni a universului ”. Ne poate contrazice cineva?