Ne-am obişnuit să dăm prea des din mână a lehamite, scârbiţi de oamenii ajunşi în cele două palate: Parlamentului şi Victoriei. De fiecare dată căutăm să alegem răul cel mai mic şi sfârşim ajungând la vorbele jurnalistului Florin Gheţău: „În România, puterea politică a fost confiscată. Nu există putere sau opoziţie, nu există doctrină de stânga sau de dreapta. Iar cetăţenii se nasc o dată la patru ani şi mor imediat după aceea”.

Nici pe plan local, situaţia nu e mai roză. Ne-am obişnuit cu eticheta de judeţ liberal, meritul fiind al fostului primar Gheorghe Falcă, urcat între timp în „tranvaiul” de Bruxelles, un lider incontestabil, care a ştiut să ucidă firava opoziţie, chiar prin liderii acesteia.

Cu zece luni înainte de alegerile pentru Primăria Aradului, cel mai mare partid de opoziţie, PSD, nu are un candidat cert. Impus de la centru, Mihai Fifor ar dori să intre în luptă, numai că are marele handicap de a nu fi relaţionat „door to door” cu cetăţenii oraşului de pe Mureş. Şi nu are nici timpul necesar de a recupera terenul pierdut, cuprins fiind de beţia funcţiilor primite la nivel central.

De ce nu urcă arădenii în barca politică a PSD? Pentru că nu există un vâslaş destoinic, care să demonstreze că vrea şi poate să câştige cursa cu liberalul Bîlcea. Iar când apare câte unul, cum s-a întâmplat cu Marin Lupaş, în urmă cu trei ani, acesta este mazilit, fără scrupule, pentru a nu încurca afacerile unora din partid. Acum, pe turnantă a apărut deputatul Adrian Todor, un arădean care ştie ce înseamnă performanţa de pe vremea când împuşca medalii europene şi reprezenta cu cinste oraşul şi România. Numai să fie lăsat, să nu fie trecut pe linie moartă, cum circulă zvonurile prin târg. Dacă mai marii PSD Arad nu vor renunţa la orgolii şi interese personale vor rata o şansă cu care nu se vor mai întâlni prea curând.

Şi ne va obliga să ne amintim de cuvintele poetului şi aforistului arădean Gabriel Petru Băeţan: „Politicianul nu înghite minciunile! El face gargară cu ele!”. Trist, dar adevărat…