O „peniţă” necruţătoare, îndeosebi cu cei aflaţi la putere, dar şi cu cei din opoziţie. Un „condei” care a câştigat respectul multor români, îndeosebi după protestele din august 2018, înăbuşite în gaze toxice şi bastoane de o Jandarmerie (prea) zeloasă în a respecta „indicaţiile de sus”. În opinia multora, Rareş Bogdan se încadra perfect în gândirea politologului Alina Mungiu Pippidi: „Ziaristul trebuie să atragă atenţia omului politic când nu spune adevărul sau se contrazice, indiferent dacă acesta e la putere sau în opoziţie”. Până mai ieri!

Decizia lui Rareş Bogdan de a intra în politică, pe post de „locomotivă” a PNL pentru alegerile europarlamentare, a lăsat unora un gust amar. Cu biletul de avion spre Bruxelles în buzunar, moderatorul emisiunii „Jocuri de putere” a acceptat să intre într-o lume a promiscuităţii. În care minciuna şi clientelismul sunt duse la rang de artă. Ce l-a determinat să facă acest pas, nici nu mai contează. Ce va câştiga românul de rând de pe urma prezenţei sale în Parlamentul European? Cu siguranţă, nimic. Şi dacă ar fi de bună credinţă, pentru că vorba proverbului: „Cu o floare nu se face primăvară”. Singurii învingători, pe termen scurt, vor fi cei de la PNL, care, probabil, vor câştiga unul-două mandate de europarlamentar în plus, pe valul de simpatie de care (încă) se bucură Rareş Bogdan. Printre cei care ar putea prinde un „loc călduţ” se află şi primarul Aradului, Gheorghe Falcă, al 8-lea pe listă.

Nu este primul caz de jurnalist care face pasul în politică. Şi nici ultimul. Chiar şi noi, arădenii, am avut doi ziarişti în Parlamentul României. Şterşi, discreţi, ca apa sfinţită. Care, aidoma lui Rareş Bogdan, nu au ţinut cont de afirmaţia prof. Constantin Ardeleanu: „Ai ajuns deja sus, în vârful politicii, în Parlament. Ca gazetar, nici că se poate coborî mai mult”.

Un jurnalist respectat, Rareş Bogdan a avut motivele lui să „rişte” şi să intre în politică. Probabil a trecut în „barca” cealaltă (şi) pentru a verifica veridicitatea vorbelor sociologului belgian Victor Martin: „Politicienii îşi imaginează că ziariştii nici nu-şi pot imagina ce spun ei”. Timpul va demonstra dacă a făcut alegerea corectă.