Din păcate, vidul legislativ şi obtuzitatea unor factori de decizie din administraţii în privinţa actului cultural-artistic stradal, în special la nivelul Aradului, ne împiedică să ţinem pasul cu Europa. Ba chiar şi cu vecinii din Timişoara. Ca unul care a ales să-și dezvolte abilităţile personale în oraşul de pe Bega, fiind nevoit, săptămânal, să parcurg „pietonala” din jurul Operei, am rămas plăcut surprins de „aerul” boem, occidental, dat de cântăreţii stradali. Sub privirile zâmbitoare ale poliţiştilor locali şi admirative ale trecătorilor. O adevărată desfătare a sufletului să te plimbi pe străduţele din centrul Timişoarei şi să treci prin forme muzicale diverse, de la folk la disco, de la clasică la lăutărească.

Cât de frumos spunea regretatul Ioan Gyuri Pascu, „Muzica este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi”. Nu şi a celor din administraţia locală arădeană, care refuză să priceapă că arta stradală nu e nici cerşetorie, nici tulburare a liniştii publice. Şi folosindu-se de cei de la Poliţia Locală îi „hâşâie” pe cei care îndrăznesc să (în)cânte pe stradă. La chitară, mandolină, orgă, acordeon sau alt instrument muzical. Închistaţi la minte, nu înţeleg că arta stradală are o tradiţie de peste o mie de ani, pentru unii fiind chiar un mod de viaţă. Habar nu au că aşa au început să facă muzică Rod Stewart, Tracy Champman sau Bono. Pentru a aminti doar câteva nume consacrate.

Întrebarea pertinentă este de ce în toate ţările Uniunii Europene există acte normative clare care reglementează arta stradală, iar la noi e sinonimă cu… cerşetoria? Cu toate că articolul 30 din Constituţia României se referă la libertatea de exprimare, iar darul manual – banii oferiţi de bună voie de trecători – este o formă specială de donaţie, un act de voinţă al părţilor ce nu este interzis prin lege.

Trist, dar adevărat. Cazi pe gânduri şi în minte ţi se derulează scena cu poliţiştii locali arădeni punând pe fugă doi artişti stradali care prestau la doi paşi de Primărie, fluturând chitanţierul cu procese verbale. Şi te întrebi ce a vrut să spună unul dintre cei mai mari chitarişti rock din toate timpurile, Jimi Hendrix: „Muzica nu minte. Dacă poate fi schimbat ceva în lume, acest lucru se poate întâmpla numai prin muzică”.