Trei ani și jumătate se închid în primării și își fac „treaba” acolo, singurele lor legături cu cetățenii fiind pe la început de an, când le amintesc să-și plătească impozitele sau când mai finalizează câte un proiect finanțat de Guvern sau Uniune. Cealaltă jumătate de an rămasă din mandatul de primar, viceprimar, sau consilier local este dedicată aproape în totalitate cetățeanului.

Și nu pentru că brusc i-a apucat dragul de binele comunității, ci pentru că acum au nevoie de cetățeni, pentru a le mai „acorda sprijinul” pentru câte un nou mandat. La Sântana, unde am plăcerea să locuiesc, Primăria a început, în ultimele săptămâni, să organizeze întâlniri cetățenești, acțiuni caritabile și „seri” dedicate persoanelor vârstnice. Pentru că sunt în număr mare, iar votul lor contează.

După ce aproape patru ani și-au ascuns fețele de cetățeni, mai marii orașului au început să organizeze adunări cetățenești. Una pe 6 februarie, în satul Caporal Alexa. Un sat „bătut de Dumnezeu”, uitat de toată lumea. Un sat ai cărui locuitori cer de câțiva ani canalizare, apă, gaz, străzi asfaltate. Lucruri de bun simț, adică. Și ce-au primit, pentru că au cerut? Promisiuni. Acum, Primăria i-a invitat la o „discuție despre problemele importante pentru comunitate”. De parcă nu le-ar cunoaște.

Șase zile mai târziu, Primăria i-a invitat pe vârstnicii din Sântana și Caporal Alexa la „o întrunire în care dorim să stabilim activitățile de recreere și socializare pe care să le desfășurăm împreună în anul 2020”. Pe motiv că „propunerile și sugestiile dumneavoastră sunt foarte importante pentru noi”. Anul ăsta, cel puțin. Mă rog, până la jumătatea anului, cel puțin. Că după ce suntem realeși, nu mai avem nevoie de votul vostru. Ne reauzim în 2024.

Și mai parșivă a fost „acțiunea umanitară” organizată în prag de Crăciun, anul trecut, de un profesor de la liceul din localitate. În teorie, o acțiune frumoasă, în care elevii s-au implicat pentru ajutorarea unor persoane aflate în nevoie. În practică, acțiunea a fost, de fapt, una pur politică, în care elevii au fost folosiți fără jenă de partidul din care face parte profesorul respectiv – în același timp și consilier local. Cel mai bun argument pentru a susține ideea că este o acțiune pur politică – pentru câștigarea de imagine pozitivă – este faptul că ultima dată când profesorul și-a strâns elevii pentru a face un bine comunității a fost în…2015. Înainte de alegerile din 2016, deci. Așadar, ne revedem și cu proiectul umanitar, dar nu în 2024, ci în 2023.

Dacă s-ar întâmpla doar la Sântana, aș fi mulțumit. Am ales exemplul ăsta pentru că îmi e „sub nas”. Dar din păcate se întâmplă la fel în toate comunele, orașele, municipiile, județele țării. Și devine penibil, însă am speranța că oamenii nu sunt chiar atât de idioți încât să nu realizeze faptul că toate proiectele, acțiunile, promisiunile venite în anul electoral sunt doar un cubuleț de zahăr, cu speranța că noi vom saliva puțin, vom lua cubulețul de zahăr și vom pune ștampila pe cine „a furat, dar a și făcut”.