Au apărut imediat și formatorii de opinie, scriitorii de Facebook, mici și mari, care, pe un ton demn de o cauză mai bună, ne atrag, moralizator, atenția că trăim în bula noastră, că nu scoatem nasul din oalele proprii, că suntem rupți de realitatea acestei țări. Nu am văzut însă, în bula mea, pe vreunul care să ne fi atras atenția, măcar cu o săptămână înainte de alegeri, de surpriza pe care o va produce AUR la nivel național. O singură cunoștință îmi spunea, cu trei zile înainte de alegeri, despre o potențială îndreptare a voturilor din mediul rural către aceste partid. Am strâmbat din nas, am zâmbit condescendent, am mai discutat și analizat această variantă cu alte cunoștințe și am hotărât că n-are cum să facă pragul de 5 procente. Auzisem de AUR, la fel ca mulți din bula mea, și la fel ca ei, le-am văzut postările, le-am analizat mesajul și am dat scroll mai departe, cu același zâmbet condescedent mijind a milă pentru astfel de oameni.

Dar problema nu este la Maria, Ana, sau Gigel care n-au anticipat forța AUR în a mobiliza voturile românilor. Pentru că Maria, Ana sau Gigel nu sunt analiști politici, sociologi, întocmitori de sondaje, consilieri ai partidelor politice, plătiți cu mulți bani pentru o opinie avizată, șefi de campanii electorale, făcători de strategii. Și nici instrumente ale statului, care chiar asta au de făcut: să știe, să monitorizeze, să anticipeze, să dea direcții, să traseze mesaje și să vegheze la siguranța națională.

Toate aceste categorii trăiesc, se pare, într-o bulă mult mai periculoasă decât aceea a cetățeanului de rând. Deconectați total de la România reală, ei par niște gânditori de strategii bazate pe inorogi roz și înaripați, când la noi s-ar cere o analiză aplicată pe… cerbul carpatin, de exemplu.

Și-atunci cui îi revine responsabilitatea? Parțial, clasei politice consacrate, aflate pe cai mari, care n-a văzut mai departe de bula ei. Zeci de milioane au fost băgate într-o campanie electorală debordând de amatorism, autosuficiență, mesaje sforăitoare, fără nicio analiză strategică la bază. Pentru că, dacă ar fi existat una, ai fi știut cum să contracarezi mesajul AUR, de exemplu. Ai fi știut că sunt o posibilă amenințare și ai fi putut gestiona altfel mesajul electoral. PNL s-a rezumat la PSD, PSD s-a rezumat la PNL, USR PLUS s-a rezumat…, iar UDMR a făcut ce știe dintotdeauna. Niciunii n-au înțeles că se aștepta de la ei cu totul altceva. Iar acel altceva, în lipsă de opțiuni și împinși de politica de doi bani a marilor partide, l-au găsit mulți români în AUR.

La fel de rupți de realitate au fost însă și marii sociologi și analiști politici. Directorul AVANGARDE ne vorbește cu seninătate despre o spirală a… tăcerii. Adică, explică el, românii au ținut cumva secret faptul că vor vota pentru AUR. Nu a contat că pe canalele de socializare cei de la AUR făceau o gălăgie asurzitoare sau că postările cu mesajele lor naționaliste aveau peste 10.000 de distribuiri. Sau că pe grupurile din diaspora era unul dintre principalele subiecte de discuție. Așa își explică eșecul institutele de sondare, care-și pot arunca la gunoi toate diplomele de mari specialiști într-ale politicii țării ăsteia.

Tot ca potențială explicație pentru diletantismul tuturor, o dau unii în sus și în jos cu „agenturile” străine, rușii, Sputnik sau conspirația B.O.R-AUR. Dacă mergem pe această variantă, problema este mult mai gravă decât nepriceperea celor enumerați mai sus. Pentru că intrăm în sfera siguranței naționale. Și aici avem niște servicii cu bugete de miliarde care ar fi trebuit să semnaleze o astfel de imixtiune. N-am auzit vreo reacție din această direcție, în schimb Eduard Hellvig, șeful SRI, se află pe lista scurtă a propunerilor pentru funcția de premier din partea PNL.

A nu se înțelege că avem o problemă cu Alianța pentru Unirea Românilor; dacă au reușit să convingă atâția români într-un timp atât de scurt, prezența lor în parlament este, până la urmă, una legitimă. În schimb, nu putem privi drept normalitate gurile căscate, ale tuturor celor implicați în campania electorală, la auzul procentului obținut de AUR. Pentru că sunt niște guri căscate a incompetență crasă, indiferent că te numești politician, analist, sociolog sau instituție de stat cu atribuții în domeniu.

„Deconectați total de la România reală, ei par niște gânditori de strategii bazate pe inorogi roz și înaripați, când la noi s-ar cere o analiză aplicată pe… cerbul carpatin, de exemplu.”