Şi, din toate cele enumerate mai sus, coroborate cu atitudinea partidelor mari ale ţării, concluzia e doar una: PNL+PSD=LOVE. Indiferent de cât de mult contrazic liderii celor două partide acest lucru, se vede de pe Lună faptul că salvarea Guvernului Cîţu vine tocmai de la aşa-zişii duşmani, respectiv de la PSD. Partidele mari ale ţării sunt la un pas să refacă USL. Numai că, de această dată, după ce preşedinţia PNL va fi câştigată de actualul premier, iar vechiul PDL va acapara cu totul orice urmă de „galben veritabil” din partidul lui Brătianu, înţelegerea va fi, de fapt, între PDL şi PSD.

„Jocul de glezne” făcut de PSD, în frunte cu Marcel Ciolacu, în privinţa moţiunilor de cenzură ale Guvernului nu lasă loc de interpretări. Ba votează moţiunea, ba nu o mai votează. Ba PSD vine cu propria moţiune, ba merge pe mâna USR-AUR. Ba asigură prezenţa în Birourile Permanente Reunite, ba nu o asigură. Ultimele jocuri de culise lasă să se înţeleagă faptul că Ciolacu îl susţine pe Cîţu la câştigarea preşedinţiei PNL. Drept urmare, vor urma două săptămâni de simulări de Opoziţie din partea PSD, timp în care actualul premier îşi va „cumpăra” votanţii cu bani veniţi pe tot felul de programe naţionale de dezvoltare, o marcă înregistrată a lui Liviu Dragnea. Încă o dovadă că între PSD şi PNL nu există aproape nicio diferenţă. Ambele partide mari ne amanetează viitorul fără nicio clipire, când vine vorba de bunăstarea lor şi a membrilor lor. Suntem datori pe zeci de ani şi ne vom îndatora şi mai mult. Aşadar, cu ce diferă PSD de PNL? Deşi au avut şansa să spulbere Guvernul, cu ajutorul nesperat al celor de la USR, „roşii” au jucat la derută. Atât de mult, încât şi-au derutat propriii alegători, care acum nu mai înţeleg mare lucru din strategia conducerii PSD.

De altfel, strategia este una destul de simplă: refacerea USL, cu o guvernare formată din PNL şi PSD. Pe la începutul verii, un politician care frecventează cercurile înalte de la Bucureşti îmi spunea că s-a stabilit deja faptul că, până în iarnă, Guvernul va fi format din cele două partide mari şi late ale ţării. Am râs copios şi gălăgios la auzul acestor cuvinte, ţinând cont de faptul că PNL îşi asigurase o majoritate confortabilă, în alianţă cu USR şi UDMR. „Nu râde”, mi-a spus. „PNL nu poate controla exact cum şi-ar dori USR-ul. Vor să scape de ei, sunt o povară în Guvern. Nu se pot face toate jocurile din cauza lor”, mi s-a transmis. Moment în care am căzut pe gânduri. Circul din ultima săptămână vine, însă, să confirme ceea ce mi s-a spus: PNL+PSD=LOVE. O iubire bolnavă, care nu are nicio legătură cu ideologii sau doctrine, o iubire din interes, o iubire care are la mijloc bani mulţi de sifonat şi de furat. Aşadar, e o chestiune de cel mult câteva luni până când USL va fi resuscitat.

Departe de mine gândul ca, în acest material, să mă postez de partea USR sau AUR. O guvernare presărată cu diferite şantaje, cum a impus USR, nu este de acceptat pentru o ţară care vrea să se dezvolte. Nici măcar dacă aceste şantaje ar putea avea, la bază, o intenţie bună. Useriştii se plâng că nu sunt trataţi drept parteneri de coaliţie cu drepturi depline. Şi asta de la începutul guvernării. Dar au aşteptat luni de zile până să ia măsuri, până să iasă public şi să strige că Guvernul şi programul de guvernare este o glumă pentru PNL. Trebuiau să facă asta încă de la începutul anului, imediat ce au acceptat să facă parte din Guvern.

Iar în ceea ce priveşte AUR, nu prea sunt multe lucruri de spus. Totuşi, din această conjunctură, partidul de buzunar al lui George Simion ar putea să iasă foarte bine din punct de vedere al imaginii. Depunerea moţiunii de cenzură care este susţinută şi de USR şi, chipurile, de PSD ar putea să atragă electorat de partea celor de la AUR. De unde? În special de la PSD, acolo unde alegătorii nu mai înţeleg strategia şi „jocul de glezne” ale lui Ciolacu.