Aradul si unda socialista

„La Arad unda socialistă a pătruns mai greu”, spunea Verdeţ, ca o scuză pentru liderii locali care avuseseră curajul să pledeze, la puţin timp după revoluţie, pentru socialism, într-un judeţ cu zone pe care Ceauşescu nu a avut curajul să le colectivizeze forţat. Ca atare, chiar şi cu puţini membri, înfiinţarea unei filiale socialiste era un succes notabil.

A urmat perioada atotputerniciei PDSR, dar în cadrul aşa numitului patrulater roşu socialiştii tot nu au prins mare cheag, reuşind să ajungă, pe ici, pe acolo, în structurile locale, doar după ruperea PSM şi înfiinţarea Partidului Socialist, înghiţit de către PDSR, fuziune care a dat naştere actualului PSD. Încet, încet, PSD, care nici măcar din vârful buzelor nu recunoştea că ar vrea să devină socialist veritabil, a încercat să amplifice „unda socialistă” la Arad. Mai întâi, prin Florin Remeţan, prietenul lui Marius Lazăr, sfetnicul dar şi ucenicul lui Iliescu. Acel Marius Lazăr care a fost detaşat la Arad, ca preşedinte al PSD, în scopul propăşirii socialismului şi debarcarea lui Falcă, respectiv încetarea hegemoniei PDL.

Marius Lazăr a fost schimbat cu Dorel Căprar, prieten intim al lui Ponta, care, ca preşedinte al PSD, a anunţat revigorarea ofensivei pentru cucerirea Ardealului, inclusiv a Aradului. Numai că, de când a devenit premier, Ponta oferă, cu o generozitate suspectă, muniţie PDL. Deputaţii Căprar şi Măduţa au fost pur şi simplu abandonaţi în tirul PDL , deşi nu au nicio vină pentru că Aradul nu mai este o ţintă electorală prioritară pentru PSD. Oare, de ce? Nu cumva pentru că Ponta, având la îndemână studii sociologice, ştie că Aradul nu va fi în vecii vecilor de stânga ?

PDL-iştii arădeni au bătut monedă pe sprijinul lui Băsescu pentru autostradă şi pasaje, muniţie oferită la greu atât pentru PDL cât şi pentru viitoarea Mişcare Populară, în ipoteza că aceasta va exista vreodată la Arad. Înclin să cred că nu, dar asta este altă poveste. Problema este că după ce Băsescu i-a atras atenţia proaspăt unsului ministru al Transporturilor asupra priorităţii realizării autostrăzii Arad- Nădlac, Ponta nu a găsit de cuviinţă să spună că aceasta este o prioritate pentru Guvern, ci a răspuns, şmechereşte, că ministrul respectiv nu are nici în clin nici în mânecă şi că Şova este şeful. Nu cred că arădenii aşteptau un asemenea răspuns.Nu cred că prin această atitudine Ponta poate spera că va recuceri Aradul pentru cauza socialismului. Cred că, mai degrabă, a renunţat. Iar aleşii PSD nu sunt decât nişte sacrificii colaterale. Poate că, dacă ar avea spirit de politicieni veritabili, Căprar şi Măduţa l-ar ademeni pe Eusebiu Pistru, care, dacă a av ut curajul să se răstească la Boc şi Băsescu, atunci când era vorba despre Arad, cu atât mai mult se va răsti şi la Ponta.

„Probabil că Ponta a realizat că la Arad unda socialistă nu are şanse”