Bănel

Dacă tot nu au reuşit „galacticii” comisari şi supervizori europeni să ne îngroape
în pământ până la gât, pentru ca mai apoi, cu măiestria şi eleganţa jupânului
Caboche, să ne taie capul, de ce nu am face-o noi înşine? Dacă bătrâna Europa
(apropos, de ce o fi purtând continentul ăsta nume de vacă?) nu a avut tupeul
să spună că România este un habitat al securiştilor, informatorilor, colaboratorilor
şi delatorilor, de ce să nu o facem noi înşine?

Când inspectorii americani şi britanici se chinuiau să demonstreze că România
nu a încălcat embargoul împotriva Iugoslaviei, politicienii români au făcut
pe dracul în patru să demonstreze contrariul. Dacă nimeni nu a acuzat România
că a vândut la negru (şi la negri) armament, a trebuit să o facă politicienii
noştri.

Pe scurt, de fiecare dată când cineva, indiferent ce motive o fi avut, a încercat
să ne „albească” un pic, am avut noi grijă să demonstrăm că dracul este mult
mai negru decât pare.

Frenetica deconspirare a naţiei române ca fost colaborator al Securităţii pare
să se integreze în mod natural în logica vocaţiei despre care făceam vorbire,
numai că firele duc, de această dată, mult mai departe. Uniunea Europeană ne-a
umplut de steguleţe roşii la capitolul luptei împotriva corupţiei, reproşându-ne
că nu am reuşit să punem după gratii nici un „rechin” şi acum, pe ultima sută
de metri, insistă pe aceasta.

Ca să-i păcălim, le aruncăm în ochi praful de pe dosarele Securităţii. În fapt,
această dosariadă nu face decât să mascheze lipsa voinţei de deconspirare a
marii corupţii, a căpuşelor care au parazitat şi paralizat economia românească.
Cei care ar putea să o facă, nu o fac. De ce? Ei, cum de ce? Doar nu or fi proşti
să îşi dea autogol…

Simion Todoca