De mult timp, până şi un nepriceput înţelege că UTA este o echipă nepregătită. Nici din punct de vedere fizic, nici din punct de vedere tactic. „Regula” ne arată că, în ultimele 30 de minute, jucătorii se sting până la limita neputinţei, încât nu mai fac faţă ritmului de joc. Aşa s-a întâmplat şi joi. Pe de altă parte, echipa prestează asemenea unui muzicant care cântă după ureche – şi care, şi atunci, cântă fals.
În fotbalul modern echipele trebuie să fie „scurte”. Altfel spus, ca între linia defensivă şi linia de atac să nu existe o distanţă mai mare de 30-40 de metri. „Blocul” astfel creat glisează pe teren, când înspre apărare, când înspre atac. Nimic din aceste imperative ale fotbalului modern, la UTA. Dimpotrivă, cum am văzut toţi la partida cu „U” Craiova, între atac şi apărare există un „hău” de vreo 50-60 de metri – mijlocaşii rămânând contopiţi cu linia proprie de apărători.
În condiţiile în care linia de mijloc este departe de linia de atac, este greu să ceri ceva înaintaşilor, care nici nu primesc mingi utile, nici nu sunt susţinuţi de mijlocaşi. Poţi avea în atac pe Fernando Torres, pe Ibrahimovici ori pe Cristiano Ronaldo, că tot nu ţi-ar fi de folos, câtă vreme nu primesc pase utilizabile şi câtă vreme sunt izolaţi între 5-6 adversari, pentru că mijlocaşii nu sunt capabili să sprijine atacul. Şi nu în ultimul rând, UTA nu are un play-maker, un conducător de joc, un mijlocaş care „să ştie cu mingea”.
N-aş spune că UTA nu are valori, lot competitiv. Mai curând cred că a căzut pe mâna unor antrenori incapabili – şi îl includ aici chiar şi pe Lăcătuş, cel care nici la Steaua nu reuşeşte să facă o echipă, chit că are un lot valoros. Gabi Stan ar fi putut face ceva, ar fi putut salva echipa, dar venirea sa e tardivă. Personal, cred că ar trebui reţinut şi după retrogradare, pentru că e capabil să construiască pentru viitor.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!