Mai exact, în caz că PRM nu va reuşi să treacă pragul la alegerile europarlamentare, grupul parlamentarilor ultra-naţionalişti, reuniţi sub sigla Identitate, Tradiţie şi Suveranitate se va dizolva în mod automat.
La finele lunii septembrie, toată opinia publică europeană va fi cu ochii pe Bucureşti, care va deveni buricul ultra-naţionalismului european. Sub bagheta lui Corneliu Vadim Tudor, vor veni să inspire aer de Dâmboviţa Le Pen, Heider, Alessandra Musolini şi mulţi alţii.
Problema care se pune pentru Vadim este în ce măsură această desfăşurare de forţe îi va creşte sau- dimpotrivă, îi va scădea- cota la alegerile europarlamentare. Oricât de tare s-ar strofoca Vadim, naţionalistul român nu prea îi are la inimă pe cei de teapa lui Le Pen sau Heider, considerându-i, ca şi pe Jirinovski, o ţâră săriţi de pe fix, dacă nu ţicniţi de-a binelea. Prin ricoşeu, s-ar putea ca românaşii verzi(nu este vorba despre ecologişti) să ajungă la concluzia că Vadim s-a ţăcănit şi el, din moment ce defilează alături de asemenea specimene. Poate că Vadim va reuşi să repare câte ceva afişându-se mai mult cu Alessandra Musolini, pe care ai noştri o consideră tot un fel de Ciciolina.
Care va fi reacţia europenilor ? Pentru că, aşa cum spuneam, de această dată nu va mai fi vorba doar despre Vadim,ci despre România, proaspăt membru al Uniunii Europene. Cu certitudine, printre temele de casă pe care UE ni le-a dat nu se numără salvarea ultra-naţionaliştilor europeni. Ba, înclin să cred că dimpotrivă. Poate tocmai de aceea sondajele sunt aranjate în aşa fel încât PRM să fie clasată pe locuri departe de realitate. Este o sabie cu două tăişuri, pe care „tăricenii”, din nepricepere, sunt pe cale să şi-o înfigă în propriile burţi…
Simion Todoca
Citiți principiile noastre de moderare aici!