Social-democraţii şi liberalii au convenit să păstreze tăcerea pe marginea celor discutate. Presa, politicienii din celelalte partide şi analiştii mimează nedumerirea, se prefac, mai mult ori mai puţin „artistic”, că n-ar şti despre ce e vorba.
În realitate, în orice termeni s-ar fi discutat, oricare ar fi fost punctele de pe agenda întâlnirii PNL-PSD, numitorul comun este simplu de circumscris. Ambele partide au acelaşi gând, încorporat în scop imediat: dejucarea intenţiilor totalitariste ale lui Traian Băsescu şi crearea unei alianţe a forţelor democrate împotriva preşedintelui ţării şi a instrumentului său de manevră (PD-L).
Prin comportamentul său, pe cât de arbitrar, pe atât de voluntarist, prin transformarea PD (azi PD-L) în simplu şi necondiţionat executant al poruncilor sale, Traian Băsescu a dat şah întregii clase politice. Şi cum PD-L a demonstrat că nu este, nu poate fi altceva decât ecoul imprevizibilului Băsescu, nici un partid nu-şi doreşte să se mai apropie de PD-L. Liberalii sunt deja păţiţi, udemeriştii aşijderea, conservatorii au fost umiliţi de Băsescu încă din ianuarie 2005 – când, chemaţi la o guvernare care era imposibilă fără participarea lor, au fost catalogaţi ca soluţia imorală a coaliţiei.
Nu numai că Traian Băsescu s-a dovedit incapabil să gestioneze coaliţia pe care el însuşi a creat-o, ignorând rezultatul alegerilor din 2004, dar a mai şi făcut tot ce i-a stat în putinţă s-o spargă. Nu gratuit, desigur, ci din pricină că aliaţii au avut curajul să nu se lase manipulaţi, să nu cadă la picioarele lui Zeus, să nu accepte condiţia de jucărie în mâna unui personaj periculos de capricios. Împotriva acestei nesupuneri, Traian Băsescu a reacţionat cu brutalitate. A încercat, zi de zi, să-l „demoleze” pe Tăriceanu. A comandat la DNA asaltul dosarelor împotriva liberalilor, conservatorilor, udemeriştilor, social-democraţilor. A făcut tot posibilul să încurajeze ascensiunea radicalilor lui Tökes Laszlo, pentru a sparge UDMR. A încercat anexarea PSD prin „mănuirea” inabilului Mircea Geoană.
Sigur, partidele nu puteau rămâne indiferente. De mai bine de un an, frontul antibăsescian este creat. S-a văzut în Parlament, când s-a decis suspendarea preşedintelui, se vede cu ochiul liber zi de zi. Traian Băsescu a reuşit să devină, pentru scena politică un microb împotriva căruia trebuie mobilizat întregul sistem imunitar. Şi, prin reflex, PD-L, aidoma.
Doar naivii ori prefăcuţii se mai pot întreba ce au discutat PSD şi PNL, ce ar putea discuta, la aceeaşi masă – PNL, PSD, PC, UDMR şi chiar România Mare. Nimic nu leagă mai puternic, mai motivant aceste partide, poate şi altele, decât nevoia de a lupta împotriva agresorului Traian Băsescu şi a armatei sale, PD-L. Ce este aici de neînţeles?
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!