Patronul din Ghencea, Gigi Becali şi-a văzut visul cu ochii şi este convins că şi-l va împlini şi pe acela de a deveni următorul preşedinte al României.
Adevărul este că un mare merit în realizarea acestui pas îi aparţine chiar latifundiarului din Pipera.
Dacă Steaua poate sta astăzi la „masa bogaţilor” este (şi) pentru că în ultimii ani a vândut puţin, concentrându-se pe formarea unei echipe omogene, competitive. Aceasta a fost „cheia succesului”.
Echipa în ansamblul ei, se face „vinovată” de accederea în grupele Ligii. Campionatul trecut, pe Bega, Olăroiu a avut la dispoziţie un lot format, poate, din jucători – luaţi individual – la fel de valoroşi, dar nu a putut obţine rezultate deosebite. (Re)venit în Ghencea, antrenorul Olăroiu a preluat un mecanism sudat, bine uns, cu care a putut să-şi pună în practică ideile de joc.
Restul a venit de la sine. Ne vine în minte „exemplul Tisza”, chiar din curtea „Bătrânei Doamne”. Acuzat de mulţi că nu scoate individualităţi, că pune tot accentul pe jocul de echipă, Tisza nu a făcut altceva decât să închege o grupare care a dus ultima oară – în iarbă – Aradul fotbalistic în prima divizie. Secretul lui a fost munca de echipă. Simplu, nu-i aşa ? Dar, cât de greu este să ai răbdare, să rezişti tentaţiilor de a vinde, să păstrezi mai mult timp un nucleu de jucători, într-un cuvânt să-ţi formezi o echipă.
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!