Am putea crede că această mângîiere pe creştet, sau timidă bătaie amicală pe umăr, ar fi mai degrabă o plimbare a zăhărelului pe sub nasul celor care conduc România, ca să-i păcălească să mai accepte cine ştie ce sacrificii. Totodată, însă, ar fi foarte posibil ca mai marii Europei să fi conştientizat importanţa României în arhitectura Uniunii şi pierderile considerabile cauzate de trecerea acesteia sub tutela exclusivă a SUA. Mai ales dacă aceasta ar fi însoţită de o puternică migrare a cetăţenilor spre un accentuat antieuropenism, cauzat în principal de modul total umilitor şi cinic în care Comisia Europeană a tratat până acum România. Inclusiv prin menţinerea MCV, ca instrument de şantaj.

Ca atare, mahării s-au gândit că este momentul să permită României un nivel sensibil mai elevat decât cel de veşnic cobai, groapă de gunoi, poligon de încercare, aşa că transmit semnale pozitive în acest sens. Iar atunci când spun despre bătăi pe umăr şi mângâieri pe creştet nu mă refer la recentele cuvinte cât de cât apreciative la adresa drumului bun al justiţiei, ci la alte semnale. Cum ar fi, de pildă, punerea botniţelor lătrăilor lui Merkel şi Macovei, care atâţia ani la rând au încurajat un sistem să folosească justiţia ca mijloc de suprimare a adversarilor politici ai prietenilor acestor cucuvele antiromâneşti. Haitei de coioţi i s-a interzis, de pildă, să preia de la vajnicii luptători pentru „democraţie” şi „stat de drept” concertele de lătrături despre „penalii” care conduc România, Senatul şi Camera Deputaţilor etc. Pe scurt, să dea Dumnezeu să fie aşa, sprijinul extern pentru folosirea justiţiei pe post de ghilotină, tocmai prin siluirea adevăratei justiţii, pare să fi încetat.Despre alte semnale, urmează…

„Mahării Europei par dispuşi la concesii în privinţa destinului rezervat României”