Aceasta, însă, nu mă împiedică să observ că partidele care deţin majoritatea în Parlament prea le-au inoculat oamenilor lor credinţa că, odată ajunşi la putere, au devenit dumnezei, că se pricep la toate şi pot să poruncească oricui. Vrem, nu vrem, în Parlament au existat şi vor exista indivizi care nu se ridică peste nivelul de cultură şi înţelegere al rândaşului care râneşte în grajd. Aceştia, însă, ar trebui puşi, de la bun început, la locul lor, de către minţile luminate ale partidelor respective, lămuriţi că ei sunt acolo doar ca să voteze cum le spun cei care se pricep, nicidecum să taie şi să spânzure după cum îi taie capul, să aibă pretenţii absolut aberante. Ceea ce se întâmplă acum seamănă izbitor cu instaurarea puterii poporului, prin reprezentanţi ai săi, din rândurile muncitorilor şi ţăranilor, care- nu-i aşa- sunt talpa ţării.

Sunt absolut de acord că SRI trebuie să-şi vadă de treburile sale, nu să facă dosare, reale sau inventate, la comandă politică, dar mi se pare de speriat ca nişte tractorişti ajunşi parlamentari să pretindă dreptul de a demite un general SRI ! Dar, chiar dacă ar fi vorba despre parlamentari doldora de carte, tot este lipsit de noimă ca un partid aflat la guvernare, care susţine că instituţiile din sfera justiţiei nu au dreptul să ceară demiterea unor miniştri sau alţi demnitari care au probleme cu justiţia, să-şi aroge dreptul de a cere demiterea secretarului general al SRI, pe singurul motiv că acesta este „anchetat” de o comisie parlamentară! Adică, tu, pentru că eşti la putere, să nu poţi fi demis, pentru că este vorba despre prezumţia de nevinovăţie, dar tu să poţi demite pe cine vrei, chiar dacă, de fapt, nu eşti organ de anchetă. Incredibil cum a putut să reînvie mentalitatea activistului mărunt de partid, semianalfabet sau analfabet de-a binelea, care savura clipele în care mătura pe jos, la propriu, cu profesori universitari, oameni cu pregătire profesională covârşitoare, artişti de geniu sau foşti şefi ai săi căzuţi în dizgraţie.

Nu vă grăbiţi să spuneţi că aceasta este opera PSD-ului, urmaşul PCR, pentru că la fel se comportă oameni de doi bani de la oricare partid ajuns la putere, tineri care habar nu au ce înseamnă partidul care i-a propulsat în Parlament sau pe funcţii grase la Guvern, pe baza banilor părinţilor, care le-au cumpărat diplome şi locuri pe liste.

Spiritul micului activist de partid, analfabet, care dispreţuieşte pe oricine este deasupra lui, nu va muri niciodată”