De ce se bulversează pur şi simplu tot sistemul finanţelor, pe cale să se prăbuşească- odată cu economia- din cauza imposibilităţii aplicării peste noapte a unor măsuri care, în mod normal, au nevoie de cel puţin un an pentru implementare?

După părerea mea, totul a pornit de la forţarea unei minciuni grosolane, menită să salte, artificial şi de faţadă, România. Mai exact, pentru a putea emite pretenţia sau măcar intenţia de a face parte din aşa zisul nucleu dur al Uniunii Europene- Klaus Iohannis fiind unul dintre promotorii acestei direcţii- este absolut necesar să ai un nivel minim al salariilor. Or, din acest punct de vedere, România a stat şi încă stă catastrofal. Guvernarea Ponta a început, cu paşi mici, dar sustenabili, operaţiunea creşterii salariilor, însă după debarcarea lui totul s-a dat peste cap. PSD a decis- sunt aproape sigur că având inclusiv binecuvântarea tacită şi complice a lui Iohannis şi a cancelariei UE- să facă absolut orice ca salariile să crească într-un ritm ameţitor, pentru a se ajunge la acel nivel minim despre care vorbeam mai sus.

Nota bene: pe mahării Uniunii Europene nu-i interesează absolut deloc cât ia românul în mână, ci, scriptic, care este nivelul salariilor. Ca atare, Guvernul a născocit această minciună năucitoare a unor creşteri abracadabrante, însă, pentru că România nu poate sub nicio formă să le asigure, guvernanţii au fost nevoiţi să recurgă la o sumedenie de măsuri care să ţină venitul real al cetăţeanului la nivelul celui actual. Ba, în unele cazuri, salariile medii şi mari să scadă. Minciuna gogonată de uz birocratic la nivel european, în speranţa că ar folosi ţării, ar putea, prin miile de minciuni mai mici necesare susţinerii celei gogonate, să producă un efect invers celui scontat, ucigând poporul. Sper, totuşi, că guvernanţii nu fac de capul lor ceea ce fac, fiind vorba doar despre o etapă scurtă, necesară prin forţa împrejurărilor. Pentru că, dacă nu este aşa, ne pândeşte dezastrul.