Dacă la un momentdat nu le mai convine, îl schimbă. Ceea ce astăzi este negru mâine devine alb şi viceversa. Ce spune madam liberala Gorghiu? Că Dragnea ar trebui să accepte repetarea votului privind ridicarea imunităţii lui Gabriel Oprea, aşa cum a cerut repetarea votului la Legea defăimării. Să fi uitat madama că atunci a ţipat ca din gură de şarpe- pe bună dreptate- că aşa ceva este inadmisibil şi fără precedent, că este o încălcare gravă a regulamentului şi a statului de drept, motiv pentru care parlamentarii liberali au părăsit sala, pentru a nu fi părtaşi la mârşăvia „găştii PSD-iste ”? Sau, acum, când vrea, prin această manevră populistă, să mai repare din imaginea şifonată a PNL, sunt bune şi mârşăviile? Conform logicii, dacă atunci liberalii au părăsit sala pentru că s-a decis reluarea votului, la fel ar trebui să procedeze şi acum.

Nu este niciun secret că fără voturile unor senatori PNL Gabriel Oprea ar fi rămas fără imunitate, dar madam Gorghiu este gata să jure cu mâna pe biblie că toţi aleşii PNL au votat pentru. Dealtfel, nu este pentru prima dată când PNL declară că parlamentarii săi vor vota în bloc în favoarea sau contra unei legi, însă numărătoarea a demonstrat fără echivoc că pe unii i-a durut exact în cot de decizia partidului. Mai exact, de aşa zisa decizie, pentru că atunci când le-a convenit, de pildă la votarea pensiilor neruşinate şi altor privilegii pentru aleşi au avut mare grijă ca dintre ai lor să voteze „cum trebuie” exact atâţia câte voturi erau necesare ca legea să treacă.

Ipocrizia lui Gorghiu nu se opreşete aici, ea mai spune că PNL vrea să elimine votul secret, pentru ca poporul să ştie exact cum au votat cei pe care i-a ales. Ştie foarte bine că aşa ceva este imposibil, că votul secret este un element indispensabil noţiunii de democraţie, dar ideea dă bine la prostime. După cum dă bine la prostime să te prefaci că nu mai poţi dormi noapte de durere că mamei poliţistului Gigină nu i se face „dreptate” din cauza unor senatori-evident, de la alt partid-care nu vor să-l dea pe „criminal” pe mâna justiţiei. Când, de fapt, chiar nu te interesează cine este cu adevărat vinovat de moartea poliţistului.

„Arta politicienilor este convingerea prostimii să susţină tot ceea dă puterii prerogative de stăpân”