Îi vezi la ceas de seară prin oraș. Conduc bolizi, de obicei cu numere preferențiale. Îți dai seama după lanțul de aur gros care le „împodobește” gâtul că sunt „piază rea”. Te întrebi și întrebi cum își permit mașinile pe care le conduc. Nu ți se răspunde, însă în sinea ta, știi. Simți dezgust. Dezamăgire. „Pe ăștia nu-i ia nimeni la întrebări?” Nimeni, din cei competenți, nu se întreabă de unde vin banii, de unde vin mașinile, unde sunt „angajați”. Pur și simplu sunt lăsați în pace. Îi vezi seara în fața cazinourilor de pe centru. Ce fac acolo? Așteaptă. Ce așteaptă? Să-și ia „partea”? Taxă de protecție de pe urma celor care au cazinourile? De pe urma celor care joacă și câștigă? Care sunt încrengăturile? Cine le ține „spatele”? Pe ce se bazează „interlopul” când scoate pistolul și trage asupra altuia? Sau pe cine se bazează? Câtă desconsiderație trebuie să ai față de polițiști, de lege? Polițistule, ce faci? Uită-te pe străzi! Ieși pe străzi! Unde e siguranța? Încrederea? Îți place ce se întâmplă în orașul tău? De ce dosarele sunt plimbate dintr-un birou în altul? De ce dosarele nu sunt instrumentate acolo unde competența materială și teritorială impune acest fapt? Ce se întâmplă cu dosarele acelea? Au trecut mai bine de 9 ani de zile de când clanul Uțu Rohozneanu a căzut. Interlopii au (re)venit. Și fac legea lor în Arad. Restul e incompetență sau cârdășie. Cât preț pun oamenii legii pe siguranța cetățenilor? Cam cât un kilogram de fier vechi.