Cam asta spun diverși politicieni, analiști și comentatori politici. Alții, mai sceptici din fire, ar putea să spună că, de fapt, doar se mimează, pentru a manipula prostimea, că un sistem care a funcționat mai bine de 10 ani, prin indivizi legați prin interese și complicități, nu putea să se reformeze cu aceleași personaje.

Cele mai răsunătoare achitări i-au avut ca beneficiari pe Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu. Nu comentez justețea deciziilor, dar pot enumera câteva efecte concrete ale acestora. Mai întâi, după ce scăpat de amenințarea care i-a atârnat deasupra capului câțiva ani, Victor Ponta a reușit, în scurt timp, să racoleze parlamentari, mai ales de la PSD. Atâta vreme cât Ponta avea în cârcă dosarul, adepții lui din PSD au rămas în expectativă, dar a venit verdictul și a început hemoragia. Conform surselor din interiorul PSD, Ponta contează deja pe 6 deputați și 11 senatori, iar în teritoriu are asigurată trecerea cu arme și bagaje la Pro România a mai multor primari și consilieri locali, ba chiar a unor organizații întregi. O lovitură teribilă pentru Liviu Dragnea, care are în persoana lui Ponta cel mai teribil dușman dar și PSD, care s-ar putea trezi cu pierderi catastrofale.

Pe de altă parte, achitarea lui Călin Popescu Tăriceanu îl încurcă teribil pe Dragnea și îl ajută pe klaus Iohannis. Practic, prin verdictul instanței, Tăriceanu a primit undă verde pentru candidatura la Președinția României. Or, este limpede că voturile primite de către acesta vor fi tot atâtea voturi pierdute de către candidatul PSD, oricare ar fi acesta.Dacă procesul lui Tăriceanu s-ar fi amânat până la calendele grecești, sau dacă acesta ar fi primit o pedeapsă cu suspendare, Dragnea ar fi putut negocia lansarea unui candidat unic PSD-ALDE. Se spune că acesta ar fi fost președintele Academiei Române, Ion Aurel Pop, beneficiarul unei largi recunoașteri ca naționalist, patriot român veritabil.Acum, însă, posibilitatea ca Tăriceanu să nu mai candideze este infinitezimală.Lucru care îi convine cel mai mult, cum spuneam, lui Klaus Iohannis sau, mă rog, unui posibil înlocuitor al său, la comanda Berlinului și Bruxelles-ului.

Repet, mă refer strict la efectele achitărilor, dar, văzând cine este beneficiarul indirect-Klaus Iohannis, aflat în plin război cu PSD, nu ai cum să nu te întrebi dacă nu cumva la originea așa zisei reveniri la normal a justiției stau niște niște jocuri de culise, iar pretinsa reformare a sistemului nu este, de fapt, o simplă regrupare.

„Nu poți să nu te întrebi dacă pretinsa reformare nu este, de fapt, o regrupare”