Repet, sunt doar opiniile mele, clădite pe aprecierile proprii la adresa lui Andrei Fuliaș. Așadar, mulți l-au blamat că a renunțat la presă pentru avantajele încolonării sub steagul lui Falcă și al PNL. Dacă ar fi ales tabăra PSD, l-ar fi înjurat ceilalți, nicio diferență. Spre deosebire de cei care l-au criticat, eu nu cred că a intrat în politică pentru a obține avantaje, ci pentru că a crezut sincer că este singura cale să îndrepte cumva strâmbătățile despre care scria fără vreun rezultat concret. A ales tabăra cea mai puternică, tabăra cu cele mai mari șanse de a decide, pentru că degeaba vrei dacă nu poți. A acceptat micile munci neplăcute, fiind convins că va veni și vremea când va putea să pună piciorul în prag, să pretindă ca reformarea clasei politice, clamată de către toate partidele politice și ONG-urile sub acoperire, să se și întâmple. Primul pas, evident, ar fi fost accederea în Parlamentul României. Sunt absolut convins că i s-a promis acest lucru, iar când a văzut că a fost o simplă iluzie, a renunțat.

Nu vă repeziți să dați cu piatra, nu veau să spun că ar fi vorba despre un carierist, pot să pun mâna în foc că deputatul Andrei Fuliaș ar vota cu ambele mâini împotriva pensiilor speciale ale parlamentarilor, împotriva oricăror alte privilegii ale aleșilor neamului. Nu ar fi ezitat nicio secundă să voteze conform convingerilor sale, fără să țină cont de ordinele partidului, oricare ar fi fost acestea. Fuliaș chiar a crezut în minciunile Alinei Gorghiu și ale lui Vasile Blaga, legate de promovarea unor politicieni tineri, fără cocoașe doctrinare sau mafiote în spate. Or, tocmai a avut dovada crudă că președintele la nivel național al TNL nici măcar nu este consultat cu privire la alcătuirea listelor de candidați pentru alegerile parlamentare. Dacă președintele pe țară al tineretului PNL ar fi avut un cuvânt de spus, vicepreședintele TNL Arad, Andrei Fuliaș, ar fi fost pe loc eligibil la Camera Deputaților. Nu a fost, nu pentru că nu ar fi vrut Falcă, ci pentru că la nivel mai înalt s-a decis altfel.

Sigur, cârcotașii vor spune că am inventat un subiect despre un personaj care nu ar merita atâta atenție. Merită, pentru că nu este vorba doar despre Andrei Fuliaș, ci despre toți tinerii care sunt atrași în partidele politice cu minciuni, cu amulete colorate, menite să le distragă atenția de la rădăcinile pe care le au prin educație sau formație sufletească, să-i abată de la drumul pe care voiau să-l urmeze în viață. Mai mult, să-i convingă că ele dețin monopolul netezirii acelui drum.

Presupunând că scenariul meu este cel adevărat, nu pot decât să-l felicit pe Andrei Fuliaș. Nu pentru că a decis să nu mai facă jocuri politice care îi erau străine, nu pentru că a avut o poziție fermă, ci pentru eleganță. A demonstrat că epoca delațiunii pentru avantaje sau salvarea pielii proprii încă nu s-a instalat definitiv, că nu există în politică mizerie mai mare decât să acuzi pe alții de ceea ce ai făcut tu.

„Bună seara, boieri dumneavoastră ! Ospătați, ospătați ! Învățați copiii cu minciuni de când sunt cât oul și cât cizma ” Avram Iancu