Crize politice şi militare între 1938-1945

Profesorul Greffner adauga în felul acesta propriei opere cartea cu numarul
16, opera care mai cuprinde alte 40 de lucrari raspândite în diverse
reviste de specialitate. Multe din temele anterioare priveau istoria României,
respectiv a Aradului, si amintim monografiile despre cetatile Siria, Soimos,
Agrisul Mare sau istoria svabilor banateni. În ultimii ani, facând
parte dintr-o comisie de istorici germani, activitatea lui s-a axat pe teme
privind al doilea razboi mondial, elaborând volumele: „Rommel, drama
si onoare”, „Batalia de la Monte Casino”, „Batalia Atlanticului”.

Din lectura volumului de fata ne dam seama care este scopul întregului
demers publicistic al autorului în ceea ce priveste evenimentele care
au premers si din timpul Marii Conflagratii Mondiale. În primul rând,
trebuie sa spunem ca foarte multi ani, la noi în România si, în
general, în lumea europeana a existat si s-a publicat doar punctul de
vedere al învingatorilor, toate lucrarile condamnând mai mult sau
mai putin vehement agresiunea si atrocitatile savârsite de Germania nazista.

De data aceasta neamtul Otto Greffner analizeaza perioada dupa o alta grila
de cercetare, priveste cu alti ochi evenimentele acelor ani, insistând
mult si pe nedreptatile facute Germaniei. Astfel, cauza razboiului, dupa parerea
sa, nu sta doar în dorinta Germaniei de revansa si spatiu vital, ci si
în conditiile dure impuse prin Tratatul de la Versailles, care lasa în
afara granitelor Republicii de la Weimar milioane de germani (3,5 mil. în
Cehoslovacia si 3 mil. în Polonia) supusi discriminarilor etnice si obliga
la despagubiri care au provocat ruina economica si au saracit populatia. Mai
ales aici rezida crizele cehoslovaca, încheiata cu acordul de la Munchen,
si poloneza care sfârseste… în al doilea razboi mondial.

 

Anschlussul, adica intrarea Austriei în cadrul „Marelui Reich German”,
este privit ca un proces normal, de autodeterminare, proces acceptat în
cazul altor natiuni. În alte capitole ale cartii se fac referiri si la
puterea armatei germane, la capacitatile strategice ale generalilor si la vitejia
soldatilor. Nu sunt lasate deoparte nici relatiile Germaniei hitleriste cu România
antonesciana, considerate corecte, bazate pe interese reciproce.

Marele merit al lui Otto Greffner este ca ne prezinta si o alta fata a unei
perioade, altfel, extrem de controversate. Vom întelege din lectura cartii
ca adevarul nu apartine doar învingatorilor, ca el trebuie împartit
cu învinsii, ca pentru a elimina judecatile nedrepte trebuie sa aplicam
principiul latin de drept. Audiatur et altera part.

Nu, Otto Greffner nu încearca sa justifice în vreun fel agresiunea
Germaniei, nici crimele cumplite comise de nazisti, el vrea doar sa li se dea
atentie si nemtilor care au suferit extrem de mult si care merita si ei compasiunea.

Lectura cartii este deosebit de agreabila si credem ca se poate trece peste
greselile de ortografie, cât si peste folosirea inadecvata a unor termeni,
greseli care provin si din faptul ca autorul este german, cartea a fost tiparita
în Germania si nu a existat o persoana competenta care sa execute corectura.

Ioan Tuleu