Cu Codurile, pe furiş

Graba, forţată, cu care preşedintele
Băsescu ţine să vadă Codurile
adoptate ne este explicată în manieră
diversionistă – numai aşa, adoptând
Codurile, vom putea evita sancţiuni severe din
partea UE, în urma concluziilor apropiatului
Raport pe Justiţie, care ar putea decide chiar
să ne taie fondurile europene.

Minciuni. Uniunea Europeană nu ne-a cerut aşa
ceva, adică să ne batem joc de legiferarea
Codurilor, cu preţul încălcării
legii. Practic, aceste Coduri se clasează, ca
importanţă, imediat după
Constituţie. De aceea trebuie analizate şi
dezbătute în plenul Parlamentului, dar
şi cu societatea civilă şi
organizaţiile profesionale ale magistraţilor,
notarilor, avocaţilor, cu teoreticieni ai
Dreptului etc. Cum bine spunea Victor Alistar,
directorul Transparency Internaţional
România, politicienii au fost aleşi pentru a
gestiona interesul public, dar nu întreabă
opinia publică despre interesele sale. Politicul
avea obligaţia să genereze dezbateri şi
consultări pe Coduri pentru că acestea
reprezintă reaşezarea ordinii sociale de
conduită, iar voinţa, principiile şi
reglementările trebuie să vină de la
societatea civilă.

În fapt, suntem în faţa unei
diversiuni care urmăreşte să salveze,
în preajma alegerilor prezidenţiale, ce se
mai poate salva din eşecul reformei în
Justiţie, promisă de Traian Băsescu. De
ce nu avem Codurile, la aproape cinci ani de la venirea
lui Băsescu în fruntea statului? De ce
suntem forţaţi să
îngrăşăm porcul în Ajun? De
ce DNA este o instituţie neperformantă,
bună de dat spectacole la tv., dar incapabilă
să-şi onoreze menirea? Din lipsa voinţei
clasei politice de-a avea JUSTIŢIE, nu doar o
armă menită răfuielilor politice ori
protejării politicienilor şi clientelei unui
anume partid.

Cu Coduri ori fără ele, Raportul UE ne va fi
defavorabil, iar preţul pe care îl vom
plăti pentru Codurile făcute de
mântuială este inimaginabil.

Tristan Mihuţa