Cu frica în oase

Întrebarea pe care Traian Băsescu
pofteşte s-o pună românilor, la
referendum – dacă sunteţi de acord cu un
parlament unicameral, cu cel mult trei sute de
parlamentari – aduce oarecum cu substratul bancului de
mai sus. Pentru că are un răspuns previzibil.
„Daaa! – va răspunde majoritatea
naţiei, fără să stea pe
gânduri -, că şi aşa parlamentarii
taie frunze la câini, iar când nu
moţăie, se scobesc în nas, citesc
presa, se joacă pe calculator ori stau la palavre,
la bufet. Unde se mănâncă bine şi
ieftin. Se lăfăie pe banii noştri
şi puţin le pasă de noi”. La fel
de entuziasmat s-ar răspunde cu
„Daaa!” dacă ar fi vorba chiar de
desfiinţarea parlamentului ori de introducerea
în Constituţie a prevederii ca nimeni
să nu mai munceasă în această
ţară – ba, mai mult, cine e prins că
munceşte să fie pedepsit.

 Suntem în faţa unei manevre perverse.
Traian Băsescu se foloseşte de starea de
spirit iritantă pe care o are alegătorul
în raport cu imaginea şifonată a
parlamentarului român. Şi exploatează
respectiva stare emoţională cu scopul de a
deturna tematica dezbaterilor din campania pentru
prezidenţiale. Dumnealui speră că
partidele şi, mai ales, contracandidaţii
săi vor muşca din momeală şi vor
ataca propunerea sa de redimensionare a Parlamentului
României. Şi că lupta se va
desfăşura pe acest teren, fiind scutit
să răspundă pentru eşecurile
mandatului său de cinci ani, să dea
socoteală de abuzurile săvârşite,
de averea familiei etc.

 Traian Băsescu se amăgeşte.
Contracandidaţii vor accepta rapid ideea
referendumului şi această temă a
confruntării va dispărea. Nu vor
dispărea însă problemele cu
adevărat grave, pe care Băsescu ar vroi
să le ocolească. Uită însă
cunoscuta vorbă românescă – de ce
ţi-e frică, nu scapi. Adevărul e că
Traian Băsescu are frica în oase.

Tristan Mihuţa