O recunoaşte prudent şi preşedintele: „Obiectivul aderării a fost îndeplinit acceptabil”, acceptând că ”performanţa este în zona mediocrităţii”. Ne coboară cu picioarele pe pământ şi raportul Comisiei, care ne avertizează ca putem fi uşor atinşi acolo unde ne doare cel mai tare, la bani, dacă nu rezolvăm rapid condiţiile impuse. Mai mult, în primăvară la doar trei luni după ce ne vom fi băgat în buzunar „buletinul de Europa” vom fi obligaţi să raportăm progresele facute.
Vom fi verificaţi la agricultură, siguranţa alimentară, evident lupta împotriva corupţiei şi justiţie. Până pe 31 martie trebuie să fie funcţională Agenţia de plăţi pentru subvenţiile agricole şi sistemul de înregistrare a terenurilor. Altminteri, suntem avertizaţi, Comisia va îngheţa un sfert din plăţile pentru fermieri, în valoare de sute de milioane.
La Justiţie aplicarea unei clauze sectoriale de salvgardare ar însemna nerecunoaşterea unor decizii ale sale în UE. Răgazul este scurt. Probleme, multe. La fel de multe precum aşteptările românilor. Însă, la urma urmei integrarea nu este o poveste despre Europa ci despre România. Întâi ianuarie va fi doar un moment, integrarea europeană este un proces. Alături de cei 25 vom avea şansa să ne dezvoltăm mai repede. Vom primi şi bani vom fi şi ajutaţi. Dar va trebui să depunem şi mult efort propriu.
Este evident că din ianuarie nu vom trăi mai bine. Nu vor creşte din nimic nici salariile, nici pensiile. Nici măcar o altă elită politică nu va apărea. Dar măcar şansa de a le avea pe toate într-un termen mai scurt pare acum mai realistă.
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!