Perioada peste și prin care am trecut cu toții a fost prielnică pentru dezvoltatea tulburărilor de panică, manifestate sub forma unor atacuri de panică imprevizibile și recurente. Conform Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale – DSM-5, un atac de panică se definește prin „apariția bruscă a unei frici intense sau a unui disconfort intens care atinge un punct culminant în decurs de câteva minute” interval în care apar mai multe simptome, dar cel puțin patru dintre următoarele: palpitații; transpirații; tremor sau frisoane; senzație de respirație dificilă sau de sufocare, senzația de asfixie; dureri sau disconfort precordial; greață sau disconfort abdominal; senzație de amețeală; senzație de frig sau căldură; senzații de amorțeală sau furnicături; sentiment de irealitate sau detașare de sine; frica de a pierde controlul sau de a înnebuni; frica de moarte.

De obicei, atacurile de panică sunt însă precedate de perioade sau evenimente stresante, de înrăutățirea somnului și de așa zise mici semne de surmenaj, cărora la început, nu prea le acordăm atenția cuvenită, pentru că ne-am obișnuit cumva să trăim sub presiunea provocărilor de la locul de muncă sau din relațiile personale. Probleme apar atunci când semnelor și simptomelor corporale deranjante li se alătură gânduri îngrijorătoare care se învârt, din ce în ce mai mult, în jurul senzației de moarte prin infarct, sufocare, în jurul pierderii controlului și a înnebunirii. Sentimentul că putem pierde controlul asupra vieții noastre în orice moment și că aceste crize pot reapărea oricând din senin, reprezintă poate teama cea mai mare a celor care s-au confruntat vreodată cu atacuri de panică. Partea cea mai neplăcută pe termen lung este însă aceea că pentru a evita apariția unui nou atac de panică, cei afectați vor evita progresiv acele locuri, activități și situații de viață în care apar aceste atacuri. Schimbarea începe atunci când, poate după mai multe analize medicale efectuate ale căror rezultate sunt perfecte, adică indică o stare de sănătate fizică bună, cei suferinzi vor realiza pentru prima dată că povestea despre moartea iminentă și imediată sau despre nebunie se desfășoară în mintea lor, iar corpul reproduce simptomatologia pentru care a primit comandă.

Pentru a putea îmbunătăți lucrurile, cei afectați trebuie să accepte, în primul rând, dimensiunea psihologică a atacului de panică, adică existența unor gânduri automate disfuncționale, care declanșează și interacționează cu modificările corporale resimțite.

redactia.jurnalaradean@informedia.ro

„De obicei, atacurile de panică sunt precedate de perioade sau evenimente stresante, de înrăutățirea somnului și de mici semne de surmenaj