Mă gândesc destul de mult la cum va arăta viața noastră din perspectiva sănătății psihice după ce vom avea din nou posibilitatea să ieșim pe străzi fără declarații în buzunar și să socializăm, măcar la nivelul unor discuții scurte sau mai lungi cu cei cu care ne intersectăm în oraș ori plimbându-ne pe malul Mureșului. Mă întreb cum ni se va strânge inima în momentul când reîntâlnim un om drag nouă, un prieten sau o rudă pe care, instinctiv am vrea să o îmbrățișăm, dar în acel moment mintea va trage un semnal de alarmă și ne vom opri dintr-un gest atât de firesc ființei umane. Mă gândesc la ceea ce se va petrece în noi atunci, la emoțiile care ne vor inunda. S-ar putea ca pentru cei înclinați mai mult spre latura cognitivă și rațională a eului să fie mai ușor să păstreze distanța, punând pe primul loc sănătatea fizică, însă din partea celor care sunt ghidați preponderent de emoții, această autoconstrângere va solicita un efort în plus. Nevoia de apropiere și de exprimare a emoțiilor, cum este și cea a bucuriei revederii unei persoane dragi, este atât de bazală încât mă gândesc la consecințele pe care le va avea asupra sănătății psihice stoparea artificială a fluxului acestor emoții și a exteriorizăii la nivel corporal. Pe de o parte, unii dintre noi vor putea experimenta suspiciune alimentată de o grijă exagerată pentru sănătatea lor, manifestată prin impunerea de distanță față de alți oameni și cu respectarea la sânge a regulilor de igienă personală și a măsurilor de protecție care vor putea fi duse până la nivelul comportamentelor obsesiv-compulsive. Pe de altă parte, alții vor ajunge să sufere din cauza restricțiilor privind apropierea și contactul fizic, experimentând un sentiment de izolare și însingurare greu de gestionat. Cei din urmă vor putea resimți o presiune interioară izvorâtă din confruntarea conștientizării pericolului la care s-ar expune printr-o prea mare apropiere și din nevoia profundă de această apropiere. În aceste condiții, există pericolul ca socializarea să devină, pentru unii, un factor de stres și nu un act de normalitate. Și aici, cred că am ajuns cumva în punctul în care vom fi nevoiți să redefinim, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, termenul de socializare și limitele acesteia. Pentru perioada de început a ridicării restricțiilor, va trebui să ne mulțumim cu mai puțin, respectiv să reevaluăm importanța unui gest mai mic decât îmbrățișarea: privirea și tonul vocii vor cântări mult mai mult decât până acum, iar un zâmbet ar putea fi o adevărată mângăiere pentru suflet.

„Vom fi nevoiți să redefinim, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, termenul de socializare și limitele acesteia