Trăiește clipa, bucură-te de ziua de azi, trăiește din plin prezentul, lasă senzațiile să te atingă, să treacă prin tine, lasă-te dus de val, savurează momentul… Ce bine sună toate îndemnurile acestea! Parcă se aprinde sângele în tine, parcă revine pofta de viață, parcă nimic nu te mai oprește. Dar cum să faci asta? Cum să te bucuri de prezent, de clipă când totul în jurul tău îți transmite un sentiment de închidere în spațiile interioare, de temperare a trăirilor puternice, de astâmpărare, de distanțare, de detașare de ceilalți?

Dar ce se întâmplă oare dacă acest „carpe diem” este valabil și pentru momentele mai puțin plăcute? Ce se întâmplă dacă îți permiți să trăiești din plin clipele mai puțin fericite, întâlnirile mai puțin îmbucurătoare, despărțirile, situațiile care te neliniștesc sau care te sperie? Ce se întâmplă dacă aplici „carpe diem” și atunci când îți este greu, când nu-ți dorești decât să o iei la fugă, să faci să se termine cât mai repede?

Personal, mi-a fost foarte greu să trăiesc și să mă bucur de weekendul trecut, în special de ziua de duminică, să accept că de acum începând, multe săptămâni se va întuneca tot mai devreme, iar posibilitățile mele de a face mișcare în aer liber se diminuează semnificativ pe zi ce trece. M-am lăsat pătrunsă de aceste emoții deloc plăcute, intensificate de eventualitatea unui nou lock down… Am experimentat: tristețe, însingurare, furie, revoltă și frică. Cea mai intensă a fost însă frica de a fi din nou restricționată în libertatea de mișcare. Iată ceva minor, iată cum am fost „carpe diem” cu partea mea umbroasă. Ar fi fost frumos să „carpe diem” alături de copiii mei, să mă bucur de momentele liniștite ale unei duminici de toamnă… dar uite, nu mi-a ieșit. Așa că am ales să las să trăiesc ceea ce simțeam cu adevărat și pentru a-i ajuta pe cei din jurul meu să suporte mai ușor varianta mea mai puțin sociabilă, am încercat să le spun, să le explic exact ce mi se întâmpla.

Cred că acest mod de viață „carpe diem” nu este doar despre a experimenta momentele fulminante, extatice, catarctice din viața noastră. Cred că „carpe diem” este pur și simplu despre a ne da voie să simțim tot ceea ce este în noi indiferent dacă este luminos sau umbros. Exact așa, dacă mă simt bine într-o situație, să îmi permit să intru în ea cu toată ființa mea, fără teama de a fi rănit, iar dacă îmi este greu, să încerc să îmi asum tot acest întuneric din mine care mă copleșește.

Pentru mine, „carpe diem” este despre alegerea de a simți și despre puterea de a trăi așa cum simt!

redactia.jurnalaradean@informmedia.ro

„Ce se întâmplă dacă îți permiți să trăiești din plin clipele mai puțin fericite, întâlnirile mai puțin îmbucurătoare?