Așa-numita lege privind ‘accelerarea industrială’, susținută de vicepreședintele Comisiei Europene, Stephane Sejourne, își propune să păstreze și să decarbonizeze sectoare cheie, precum industria auto, care se tem că vor fi înlăturate de concurența chineză, în timp ce se confruntă deja cu provocările tranziției ecologice și cu prețurile foarte mari la energie din Europa.

Principala prevedere a planului este introducerea unei ‘preferințe europene’, o măsură considerată mult timp tabu în Europa datorită naturii sale protecționiste. Aceasta implică obligarea companiilor din sectoare considerate strategice să își desfășoare o parte din producție în Europa sau să se aprovizioneze local cu componente atunci când primesc finanțare publică.

Acest mecanism copiază legi similare din Statele Unite și China, așa cum a subliniat Sejourne într-un articol de opinie semnat de 1.000 de directori de companii europene.

Cu toate acestea, anunțul proiectului de lege, așteptat inițial la sfârșitul anului 2025, a fost amânat de mai multe ori din cauza dezacordurilor dintre statele membre și chiar în cadrul Comisiei cu privire la utilitatea, domeniul de aplicare și limitele măsurii.

Președintele francez, Emmanuel Macron, a apărat preferința europeană în sectoarele cele mai strategice, afirmând că ‘altfel, europenii vor fi dați la o parte’.

‘Acesta este un punct de cotitură major și necesar’, spune Joseph Dellatte, de la Institutul Montaigne, subliniind că achizițiile publice reprezintă aproximativ 15% din economia europeană și, prin urmare, pot juca un rol decisiv în a ajuta la relocarea activităților industriale.

Dar ‘dacă scopul este de a preveni distrugerea industriilor de către China, cred că există instrumente mai bune’, contracarează Niclas Poitiers, de la think tank-ul Bruegel, subliniind că Bruxelles-ul are o serie de măsuri împotriva subvențiilor străine care distorsionează concurența.

Aceste întrebări au alimentat dezbaterile între cele 27 de state membre în ultimele luni, chiar dacă urgența de a acționa i-a convins în cele din urmă pe cei mai reticenți, Germania și țările nordice, să sprijine inițiativa ‘Fabricat în Europa’, cu condiția ca această măsură să fie strict direcționată.

Prin urmare, Comisia Europeană și-a redus ambițiile față de proiectul inițial în ceea ce privește lista sectoarelor vizate.

Conform unei versiuni a textului, consultată marți de AFP, legea propusă de Bruxelles va institui obligația de a utiliza oțel cu conținut scăzut de carbon în proiectele de construcții și infrastructură care primesc finanțare publică, dar fără a impune ca acesta să fie ‘Fabricat în Europa’. Această perspectivă a fost puternic criticată de Eurofer, organizația producătorilor europeni de oțel.

De asemenea, nu se menționează o cerință de conținut local pentru substanțe chimice sau materiale plastice.

Pe de altă parte, se așteaptă ca industria auto să se numere printre sectoarele vizate, la fel ca și tehnologiile energetice decarbonizate (panouri solare, baterii etc.).

Cu toate acestea, de departe cea mai dezbătută problemă, inclusiv în cadrul Comisiei, este domeniul geografic de aplicare a planului ‘Fabricat în Europa’.

Berlinul și alte capitale europene au insistat ca firmele care produc în anumite țări partenere să nu fie excluse din schemă, temându-se de represalii comerciale și de perturbări ale lanțurilor de aprovizionare. Țările cu legături strânse cu UE, precum Marea Britanie, Turcia, Japonia și Elveția, speră la un astfel de tratament preferențial.

De asemenea, proiectul de lege ar putea impune obligații privind beneficiile locale, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și cercetarea și dezvoltarea, companiilor străine care doresc să facă anumite investiții în Europa, conform textului consultat de AFP. În cele din urmă, planul va include măsuri mai consensuale care vizează facilitarea construcției sau extinderii fabricilor prin simplificarea și accelerarea procedurilor administrative.

Sursa: AGERPRES