Cum ne facem chef de sărbători atunci când nu avem niciun chef de ele și nici conjunctura actuală nu ne ajută prea mult? Cum ne păstrăm în suflet un dram de magie și de miracol față de aceste câteva zile sau cum găsim în noi bucuria atât de necesară? Pentru a putea răspunde la aceste întrebări, este bine să știm ce înseamnă pentru noi sărbătorile, în general, și Crăciunul în special. Înseamnă un eveniment cu profunde conotații religioase care ne îndeamnă la bunătate și dărnicie, este pentru noi o posibilitate de a oferi și primi cadouri sau un șir de obligații cărora încercăm să le facem față, înseamnă un moment de reuniune familială în care reușim să ne apropiem autentic unii de ceilalți sau o întâlnire familială încărcată cu multă tensiune și neînțelegeri, peste care vrem să trecem cât se poate de repede, înseamnă o masă îmbelșugată sau o strângere de inimă pentru că nu știm dacă vom avea ce pune pe masă? Înseamnă distracție sau intimitate, expunere sau întoarcere spre interior?

Poate unii dintre voi ați împodobit deja bradul, v-ați instalat luminițele de sărbători, ascultați cântece de Crăciun, țineți post, pregătindu-vă corpul, mintea și sufletul pentru zilele care urmează. Toate lucrurile acestea sunt benefice și de folos pentru a ne aduce mai aproape de atmosfera de Crăciun, totuși, uneori, ele sunt doar fațade menite să inspire o falsă stare de bine, după care ne este foarte ușor să ne ascundem. Când suntem în spatele luminilor, cei care privesc spre noi ne pot vedea un pic distorsionat, mai neclar, mai inundați în feeric. Vreau să vă spun doar că luminițele și ornamentele sunt bine-venite atunci și dacă de asta simțim că avem nevoie, când ne dorim să transformăm obișnuitul în ceva ieșit din comun, în ceva extraordinar, în ceva festiv. Și pentru ca acest festiv exterior să fie autentic, ar fi de dorit să fie reflexia festivului din interiorul nostru.

Suntem obișnuiți să ne exprimăm atenția prin lucruri concrete, palpabile, care necesită a fi achiziționate, dar starea noastră interioară se schimbă mult mai ușor când facem sau primim gesturi de atenție a căror valoare nu poate fi măsurată financiar, acest lucru fiind valabil și atunci când destinatarii acestor gesturi suntem chiar noi. Sărbătoarea Crăciunului este în primul rând despre iubire, atât despre iubirea semenilor, cât și a propriei persoane. Cheful de sărbători apare când ne întoarcem atenția spre partea umană a vieții, întrebându-ne de ce am avea nevoie pentru a ne simți bine și de a ne bucura, cu cine ne-am dori să împărtășim momentele de sărbătoare și cum putem face asta acum, dacă avem mai multă nevoie să primim sau să dăruim. Sărbătorile noastre devin autentice când noi înșine putem fi autentici în trăirea lor.