Păcat de pasiunea şi entuziasmul suporterilor celor două echipe, care de fiecare dată au creat o atmosferă superbă, inegalabilă.
„Nocturna” de pe Bega a fost prefaţată de „lupte de stradă”, provocate de pietrele fanaticilor suporteri timişoreni, care au luat drept ţintă capetele rivalilor. De ce s-a ajuns aici ? Simplu, pentru că forţele de ordine au fost depăşite de situaţie. Deşi toată săptămâna au întocmit planuri de măsuri, jandarmii din cele două oraşe nu au luat în calcul posibilitatea ca fanii arădeni să fie atacaţi cu pietre în plin centrul Timişoarei. Luaţi prin surprindere – ca de atâtea alte ori – , reprezentanţii legii au acţionat haotic, nu puţini fiind cei care au făcut cunoştinţă cu pulanele jandarmilor fără a avea nici o vină. „Încălzirea” fiind făcută, derby-ul putea să înceapă.
O dispută atât de aşteptată, cu orgolii şi pasiuni nemăsurate, avea să fie stricată, din păcate, de un arbitru-asistent rău intenţionat, care şi-a asumat o decizie pe cât de grea, pe-atât de mincinoasă. Nici reluările TV, nici ochii specialiştilor în ale arbitrajului, nu au putut dezlega „şarada” lui Şovre. Cum nu au găsit explicaţii nici la decizia luată de Augustus Constantin, fiul şefului arbitrilor din fotbalul românesc, care nu a avut nici un suport regulamentar. De ce ne-a făcut-o acest Şovre ? Gurile rele vorbesc despre o datorie neonorată a utiştilor, după un meci în care a beneficiat de unele semnalizări favorabile ale arbitrului orădean, iar meciul de la Timişoara a fost momentul revanşei.
Departe de noi intenţia de a apleca urechea la folclor, dar ceva a avut acest Şovre cu noi, utiştii. Altceva, decât „orbu’ găinii”. Aşa s-a scris istoria unui nou episod din „războiul Arad – Timişoara”. Povestea însă merge mai departe …
D.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!