Descentralizare

Ultimul pas, descentralizarea privilegiilor. Până acum acestea erau cantonate în zona parlamentară. Firesc, parlamentarii trudesc pentru întreaga ţară. În consecinţă, aleşilor noştri li se pare firesc să binemerite recunoştinţa neamului.

De aceea, anul trecut, cu toată opoziţia Guvernului şi trecând peste ameninţările şefilor de partide, parlamentarii şi-au acordat indemnizaţii tranzitorii şi pensii speciale, privilegii la care „prostimea” contribuabililor nici nu visează. Acum le-a venit rândul şi altora. Primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii Consiliilor judeţene vor primi şi ei bani ca o compensaţie pentru martiriul lor local. În cazul în care nu vor mai apuca un alt mandat din cauza votului iresponsabil al alegătorilor, ei vor fi consolaţi financiar cu o indemnizaţie de 20 la sută din cea actuală, funcţie de numărul mandatelor pe care le-au deţinut. Aşa că, vreme de cel puţin trei luni, banii contribuabililor vor hrăni două garnituri de lideri locali: câştigătorii alegerilor şi victimele lor.

Halucinant este argumentul pro adus descentralizării privilegiilor: viceprimarii şi preşedinţii Consiliilor judeţene sunt o categorie „defavorizată” deoarece pe perioada mandatelor nu s-au ocupat de afaceri, şi – după – rămân brusc fără nici o sursă de venit. Adică, pentru a face o tranziţie mai uşoară spre situaţia de cetăţean de rând şi pentru a îndulci un pic şocul decuplării de la laptele şi mierea puterii locale ei au dreptul la o minimă compensaţie pentru maxima lor dăruire binelui obştesc.

Guvernul, prin urmare, nu poate fi acuzat decât de rea-credinţă dacă se opune acoperirii acestui „vid legislativ” pentru că, într-adevăr, locurile anterioare de muncă ale aleşilor locali ar putea să fi dispărut. Şi atunci, cine să aibă grijă de ei? Păi nu cei care i-au votat şi apoi au dat cu ştampila-n ei?

D.S.