Fiecare în parte are o poveste şi o însemnătate aparte, de care s-a scris la timpul respectiv. Nu ne-am propus să le trecem din nou în revistă, ci să deschidem nişte ochi…
Polo-ul arădean are o echipă campioană de juniori mari, una care, în timp, a adunat medalii „cu sacul”, spre disperarea unor forţe ale sportului cu mingea în apă, precum Steaua ori Dinamo.
O generaţie pe care nu avem voie să o pierdem. Diferenţa faţă de celelalte grupări juvenile medaliate constă în faptul că toţi componenţii lotului sunt fii ai Aradului. Munca de ani de zile a acestor copii trebuie dusă mai departe, spre seniorat. Nefiind bugetar, clubul, de unul singur, nu va putea face faţă exigenţelor. E nevoie de sprijinul autorităţilor locale, care negreşit ar trebui să vină.
La urma-urmei sunt copii noştri, ai Aradului, cu care ne vom putea mândri şi pe viitor. Preşedintelui Biriş – numai Dumnezeu ştie cum se descurcă cu banii – nu îi este greu să-şi pună semnătura pe nişte transferuri (că de oferte nu duce lipsă), să încaseze ceva mărunţiş şi, aidoma căutătorului de diamante, să o ia de la început, formând o altă generaţie de sportivi. Numai că i se „rupe” sufletul să vadă cum pruncii Cetăţii ajung să scrie istorie pentru alţii, din pricina dezinteresului comunităţii.
De aceea, revenim şi zicem: deschideţi ochii, dragi consilieri – locali şi judeţeni – nu lăsaţi să ne scape valorile printre degete…
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!