Despre o excepţie de la regulă

Dar nu asupra alegerilor aş dori să zăbovesc, ci asupra a ceea ce a urmat după acestea.

La orele serii, circa 200 de liberali din zonă, femei şi bărbaţi, tineri şi vârstnici, s-au adunat la Căsoaia ca să petreacă împreună, trei-patru ore, în mijlocul naturii. Adică, vor zice unii, să chefuiască! Se poate spune şi aşa, câtă vreme nu dăm întâmplării acesteia un sens peiorativ. Pentru că oamenii aceia s-au simţit bine, s-au distrat în limitele bunei cuviinţe.

Bun, şi ce-i cu asta, se vor întreba unii. Ei bine, cred că este ceva ce merită a fi subliniat, chiar dacă în cuvinte puţine. Întâi, faptul că liberalii sunt o prezenţă consistentă la Târnova şi în satele aparţinătore. Nu ştiu câte partide ar putea aduna atâţia membri într-o comună, fie ea şi mai mare decât Târnova. Or, acesta este un semn că, acolo, liberalii din zonă lucrează bine, ştiu să-şi câştige încrederea oamenilor – indiscutabil, aici este şi meritul primarului Florin Farcaşiu.

În al doilea rând, întâlnirea de la Căsoaia trebuie privită ca un excelent prilej ca liberalii să se apropie unii de alţii, să conştientizeze că există ceva care îi uneşte, că aparţin unui anumit grup cu aspiraţii comune. În fapt, cum se spune în manualul de management, ei n-au făcut altceva decât să „socializeze”, să simtă că aparţin familiei liberale.

Poate vor fi unii care văd în această serbare câmpenească un fapt banal. I-aş contrazice, Şi aş face-o folosind regula care se aplică acestor momente, respectiv alegerilor. Regula este ca stafful să aştepte cu nerăbdare consumarea alegerilor, ca apoi să se poată întinde la un chef de pomină, ei între ei, şefii de la Arad cu şefii locali. Cei mulţi sunt asfel ignoraţi, fiind consideraţi buni doar să voteze şi, uneori, să fie utili doar ca masă de manevră pentru interesele şefilor. Când spun acestea, am în vedere toate partidele politice.

Politicienii noştri, cei mai mulţi, fie habar nu au ce înseamnă managementul politic, fie, în goana lor după profitul politic şi material imediat, consideră total lipsită de sens prezenţa lor în mijlocul mulţimilor, dincolo de momentul spiciului demagogic. Poate şi din această pricină, mi s-a părut că întâmplarea liberală de la Arăneag şi Căsoaia este o excepţie de la regulă pilduitoare.

Şi încă o precizare: n-am fost participant la distracţia liberalilor, i-am urmărit de la distanţă, aflându-ma întâmplător în preajmă. Cred că este inutil să mai spun de ce fac precizarea.

Tristan Mihuta