Dincolo de aparenţe e România necăjită

Mai nou însă, ne este dat să vedem pensionari ai statului, oameni cu 40-45
de ani de muncă în spate, făcând coadă lungă, la CARP, de zeci de metri, ca
să se împrumute cu 150.000 de lei vechi sau 15 lei noi, cum vreţi să-i socotim.
Se angajează, prin semnătură, să restituie această sumă „fabuloasă” în câteva
rate lunare, de 2-3 lei pe lună.

Bănuiţi ce se ascunde în spatele acestui împrumut? Bănuieşte, oare, statul
român câtă sărăcie, câtă povară, ce necazuri, ce chin există în sânul naţiunii?
Sigur, nu. Guvernanţilor, parlamentarilor, inclusiv celor din opoziţie, li s-a
pus albeaţă pe ochi, cum se spune în popor. Ghiftuiţi fără excepţie, cu conturile
din bănci bine rotunjite an de an, plimbaţi în maşini luxoase, de import, doar
pe asfaltul străzilor principale, habar nu au ce se întâmplă cu milioanele de
români căzuţi în mizerie şi disperare. Unii dintre ei se vor revolta în faţa
unei asemenea acuze şi vor pretinde că au habar. Atunci, să le fie ruşine!

Recent, cu vreo două-trei zile în urmă, un sondaj ne arăta că aproape jumătate
dintre români consideră că ideea de comunism a fost bună, prost fiind doar modul
în care a fost aplicată. Ştiţi ce înseamnă asta? Că acei oameni regretă siguranţa
zilei de mâine pe care o aveau înainte de ’89. Nu-l regretă pe Ceauşescu, pe
care, probabil, îl înjurau de câteva ori pe zi, nici frigul din case, nici salamul
cu soia. Îi torturează nesiguranţa actuală a zilei de mâine.

Pensionarul de dinainte de ’89 era un om cu bani la CEC. Şi ţăranul avea ceva
pus deoparte, la saltea sau la dricală. Or, acum, iată-i pe bătrânii noştri
făcând cozi ca să se împrumute cu 15 lei! Pentru masa de Crăciun, zic unii,
pentru plata facturii la întreţinere, spun alţii. Pentru orice ar fi, nu e bine.

Într-o dimineaţă, venind spre redacţie, ascultam radioul în maşină. Din Timişoara,
o femeie de 47 de ani, participantă la revoluţie, îşi exprima decepţia pentru
ceea ce trăieşte. Pentru ceea ce a sperat că va urma după căderea comunismului
şi pentru ceea ce s-a întâmplat. Este păcat că idealurile curate au fost pângărite
într-un asemenea hal.

Tot politicienii pot spune că se exagerează. Că, iată, suntem în Europa. Sunt
ei! Sunt cei care s-au căpătuit din banii poporului, din fonduri şi averi publice.
Milioanele de români săraci, necăjiţii nu sunt în Europa. Sau nu sunt în Europa
actuală, ci în Europa secolelor anterioare. Europa actuală le va rămâne necunoscută
pe veci.

Tristan Mihuţa