Cum şi-a motivat preşedintele ţării această poziţie? Susţinând că ar exista „o percepţie publică negativă” cu privire la anumite fapte anterioare ale Norcăi Nicolai.
Dacă aţi uitat cumva – şi e posibil să fi uitat – preşedintele Băsescu face aluzie la incidentul în care o rudă a doamnei Nicolai s-a aşezat în băncile Parlamentului şi ar fi votat în locul dumneaei. Două chestiuni nu pot fi ignorate. În primul rând, că Norica Nicolai nu este o „fană” a preşedintelui Băsescu. Dimpotrivă, este un adversar virulent al acestuia.
Prin urmare, un ministru al Justiţiei cu o atare poziţie faţă de preşedinte este, ab initio, o persoană incomodă. În al doilea rând, este curios faptul că preşedintele ţării face trimitere la o „percepţie publică negativă” pentru o faptă (nelalocul ei) a Noricăi Nicolai, când dumnealui a comis fapte mult mai reprobabile şi mai apropiate de o înscriere în ceea ce numeşte „percepţie publică negativă”.
Argumentele preşedintelui sunt puerile şi se vede de la distanţă că sunt cusute cu aţă albă. Nici măcar Traian Băsescu nu crede în ele. Şi atunci? În pornirea sa de a-l şicana pe premier, de-a arăta publicului că (şi) poziţia sa contează, preşedintele trebuia să găsească o explicaţie. Doar a ţinut în şah guvernul, PNL, candidatul şi chiar Parlamentul aproape o lună de zile, vreme în care a trecut propunerea de numire în funcţie a Noricăi Nicolai într-o aşteptare inexplicabilă. Putea să invoce motivele de acum încă atunci, dar a optat pentru a se juca cu nervii adversarilor, până în ultima clipă, adică până ce legea nu-i mai permitea plasarea în echivocul tăcerii.
La urma urmei, nimic nu e nou sub soare. Preşedintele Băsescu îşi anunţă adversarii, prin această „hârjoană” politică, de intenţia dumnealui de-a continua războiul total, prin orice mijloace. Deloc suprinzător. Preşedintele nostru se simte în largul său doar în ape tulburi, în furtună, în lupte piratereşti. O „mare” calmă a scenei politice l-ar pune în dificultate, în postura de-a se comporta contra firii sale.
Îi place lupta, trânta, iar repudierea Noricăi Nicolai nu este decât semnalul reluării „caftelei” politice (şi nu numai politice), în condiţiile în care anul 2008 şi aşa este unul al confruntărilor electorale, al denigrărilor, al abandonului total al valorilor morale, spre atingerea scopului suprem: câştigarea puterii absolute şi, apoi, utilizarea discreţionară a acesteia.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!