Diversiunea

Că n-ar fi vorba despre zece milioane lei, ci cu
vreo câteva sute de mii mai puţin. Şi
că doar jumătate din aceşti bani ar
reprezenta, cităm: „datorii certe”,
ceilalţi intrând în categoria
creditări.

Şi care, în temeiul legii (!?) n-ar
reprezenta datorii.

Trecem peste faptul că,
„nesimţitul” de cod fiscal spune,
parcă, altceva, şi realizăm că
tupeul cu care este înzestrat „FCM
UTA”, depăşeşte orice
imaginaţie. Cică, creditorii nu şi-au
manifestat (încă) intenţia de a-şi
recupera banii, de unde, concluzia că, poate,
renunţă la „investiţie”.
Diversionistul care jonglează cu cifrele datoriei
cu o seninătate dezarmantă, ar face mai bine
să-şi asume răspunderea pentru faptul
că a băgat „Bătrâna
Doamnă” în rahat. Până-n
gât.

D.S.