Drumul scurt al României spre Becalia

Au căutat ceva care să fie emblematic pentru ţara din care echipele. Bunăoară, se putea altfel?, pentru Franţa este folosit Turnul Eiffel, pentru Italia, Coloseumul, din Olanda a fost ales un cartier vestit… România?

Ei bine, pentru noi „definitorii” sunt câteva imagini surprinse pe o plajă, în care apar câţiva romi burtoşi, cu lanţuri de aur la gât, toate mai groase decât lanţul în care e ţinut un biet câine. De lanţuri sunt atârnate cruci, tot din aur, evident, mai mari decât palma unui bărbat zdravăn. Poate nici n-ar mai trebui să precizez că „romanian gypsies” sunt raşi în cap şi că au ceafa groasă cât piciorul unei vădane obeze.

Oficialităţile române s-au ofensat brusc. Dacă îndeobşte sunt nepăsătoare la tratamentul de care au parte românii prin Europa, dacă ai noştri mor pe afară din cauza indiferenţei leneşe a celor de la ambasade, acum au sărit ca arse. Ambasada României la Londra şi cea din Elveţia (unde a apărut, într-un ziar, o caricatură cu o ţigancă aflată la cerşit şi un poliţist care îi spune „Circulaţi”, pentru că voi românii puteţi circula acum liber prin Europa) au trimis note de protest şi au pretins scuze. Virgin Media le-a prezentat, ziarul „Le Temps” se mai gândeşte.

Bineînţeles că asemenea prezentări trezesc reacţii de mâhnire şi de indignare în fiecare dintre noi. Pe de altă parte, însă, şi această imagine neplăcută face parte din România noastră reală. Cefele groase, capetele rase, lanţurile de un deget le vedem şi noi, la tot pasul. Ele simbolizează, prosteşte şi indecent, poziţia, statutul acestor inşi în societate. Sunt băieţi de băieţi, tipi cu bani mulţi, făcuţi din îndeletniciri necurate, ilicite şi periculoase. Ei însişi ţin să te avertizeze că sunt periculoşi, că e bine să nu te pui cu ei. Sunt tari pe piaţă! Poliţiştii le sunt fie prieteni, fie servitori cointeresaţi, gata să le asigure protecţie.

Oraşele noastre sunt dominate de aceşti inşi, grupaţi în clanuri şi bande cu reguli bine definite, cu arii de acoperire şi sfere de operare bine stabilite. Ei sunt ceea ce se cheamă nucleul dur al lumii interlope şi nu se sfiesc să se prezinte ca atare, la lumina zilei. Trăiesc din tunuri, din furturi de maşini, din afaceri cu droguri… Nu se ocupă cu „mărunţişuri”. La are cineva baiul? Dimpotrivă, poliţia se face că nu-i vede, că nici nu ştie de existenţa lor, de faptul că fiecare mişcare a lor se numeşte, după manual, infracţiune deosebit de gravă pentru societate.

Paralel cu lumea interlopă convieţuieşte tagma cerşetorilor. Găinari de tot felul. E plină Europa de ei. Nu ne place să ni se spună, să fim ironizaţi, dar aşa e, iar adevărul doare. Şi noi suntem indignaţi de ceea ce fac ai noştri prin Occident, de puhoiul de cerşetori revărsat peste tot, de ştirile care zilnic vorbesc despre violuri, tâlhării, furturi, mai mult ori mai puţin „calificate”.

Şi nu sunt doar interlopii ori cerşetorii. Uitaţi-vă ce lume suntem! Ce mafie a gulerelor albe avem! Ce politicieni avem! Câtă fărădelege, câtă hoţie, câtă nesimţire în creştere colcăie între hotarele acestei ţări! Uitaţi-vă ce preşedinte de ţară avem, ce şefi de partide, ce patroni de cluburi, ce judecători şi ce procurori!

 Dacă ar fi să cuprindem în câteva cuvinte ce înseamnă societate românească astăzi, am putea să spunem că e perfect becalizată, iar ţara s-ar putea numi, foarte sugestiv şi deloc exagerat, Becalia.

Tristan Mihuţa