Eşec regal

Cei mai multi fotbalisti, dupa despartirea de gazon, încep de la munca
de jos, preiau echipe mai modeste, fiind constienti ca si în aceasta meserie
e nevoie de practica, de exercitiu, de experienta. Se evita astfel posibile
esecuri rasunatoare, care pot compromite din start cariera unui antrenor. Sunt
însa si exceptii, fotbalisti care au sarit din ghete direct pe banca tehnica,
iar unii dintre ei chiar au reusit sa-si faca nume si renume în antrenorat.
Nu însa si Gica Hagi.

„Regele” a stat la cârma nationalei României doar 158
de zile, ratând calificarea la Mondiale. A lucrat pe 250 de mii de dolari
pe an. A trecut la clubul turc Bursapor, pe 800.000 de dolari anual, dar a cedat
dupa doar 140 de zile. Marea sansa i s-a oferit din partea clubului Galatasaray
unde, ca jucator, a fost idolul tuturor, conducatori dar mai ales suporteri.
Acolo a stat ceva mai mult de un an, pe un salariu si mai mare 1,5 milioane
de dolari. N-a convins si a trebuit sa plece.

Câteva luni mai târziu, debuteaza în fotbalul de club românesc,
la Poli Timisoara, pentru un salariu de 500.000 de dolari pe an, la care, spun
surse din sânul conducerii clubului, se adauga înca un milion de
dolari pe an, din cedarea dreptului de a-i fi folosita imaginea. Doar 193 de
zile a stat „regele” pe Bega, demisionând dupa o prestatie
mai mult decât neconvingatoare – 5 victorii, 4 egaluri, 7 înfrângeri.

Marian Iancu i-a pus în mâna cheile vistieriei, sa cheltuiasca
atât cât vrea, dar sa faca echipa. A dat aproape patru milioane
pe jucatori de o calitate îndoielnica si rezultatele n-au aparut. Asa
ca Hagi si-a luat catrafusele si a lasat în urma, ca o amintire neplacuta,
si aceasta ocazie, ratata, de a reusi în antrenorat.

Povestea lui Gica Hagi este drama unui om care refuza sa accepte posibilitatea
de a nu fi un antrenor mare. Cum sa reuseasca în aceasta meserie tot felul
de mediocri ai gazonului, ba chiar unii de care n-a auzit nimeni ca fotbalisti,
si el, regele fotbalului românesc, el care-i avea pe toti la picioare,
pe când juca, sa nu reuseasca!

Ei, uite ca se poate! S-a „putut” si în cazul altor fosti
mari fotbalisti. E cazul ca, dupa patru esecuri, dupa patru contracte în
care a fost platit regeste – pe încredere, mai curând, decât
pe ceea ce stie în aceasta meserie – Gica Hagi sa se retraga într-un
colt si sa mediteze la ziua de mâine. Daca nu cumva este mai bine, pentru
el, sa renunte la aceasta ambitie. Pâna nu-i târziu. Sunt destule
alte oportunitati în viata, iar meseria de antrenor, s-a dovedit, nu-i
pentru el.

Tristan Mihuta