Fratricid şi trădare

PNL, de parca nu i-ar ajunge asaltul teribil la care îl supune presedintele
Traian Basescu – suparat, înfuriat de-a binelea pentru ca premierul Tariceanu
n-a acceptat sa-i fie sluga lipsita de vointa si de idei-este teatrul unor rafuieli
interne pline de patima, care pot deveni devastatoare. Cine sunt cei care se
dusmanesc si se ponegresc? Pe de o parte, sunt apropiatii lui Calin Popescu
Tariceanu, apropiati datorita functiilor si intereselor, iar pe de alta parte
sunt fruntasi liberali frustrati, care fie n-au avut loc la masa puterii, în
rândurile din fata, fie au avut dar, la un moment dat, considerau ca li
se cuvine mai mult (vezi Mona Musca). „Frustratii” au fost curând
atrasi în zona de influenta a lui Traian Basescu si a „uneltei”
sale, Theodor Stolojan, ceea ce i-a înversunat si mai abitir pe Tariceanu
si ai sai. Fapt interesant, marea masa a liberalilor priveste si (oare?) pare
sa cugete, asteptând ziua în care îsi va da verdictul – ziua
alegerilor din PNL, a viitorului Congres.

Fara a fi avocatul lui Calin Popescu Tariceanu, nici admiratorul sau, nu poti
sa nu fii indignat de modul în care grupul Stolojan-Musca se lasa folosit
de Traian Basescu. Pe buna dreptate, se spune despre ei ca sunt dusmanii PNL,
ca vor sa-l faca sa dispara, sa-l contopeasca într-un partid nou, împreuna
cu PD, controlat în toate privintele de ambitiosul Basescu. Ceea ce fac
cei din grupul Stolojan-Musca nu mai este exercitiu democratic, nici o expresie
a libertatii de opinie, ci, efectiv, o denigrare a liderilor actuali si, prin
extensie, o lovitura permanenta aplicata partidului.

Oricât ar invoca ei virtutile democratiei, toti întelegem despre
ce este vorba. Tariceanu, cu toate problemele sale, asa rigid si mofluz cum
este, ramâne un liberal onest si, lucru firesc, un aparator al intereselor
liberale, al onoarei PNL. Daca lupta ar fi una principiala, de idei, pe probleme
de tactica si strategie, grupul „dizidentilor” ar putea trezi simpatie.
Asa însa, ca purtatori de sarcina basesciana, Stolojan, Musca, Boureanu,
Turcan si ceilalti ne apar ca niste politicieni care au gresit cararea si acum
ratacesc prosteste, refuzând sa accepte ca nu sunt pe drumul cel bun.
Viata îi va forta, probabil, sa accepte, odata si odata, eroarea în
care au cazut.

Tristan Mihuta