Că, de fapt, niciun partid nu doreşte acest lucru, este cât se poate de clar. Din moment ce clasa politică românească este alcătuită din oameni care nu doresc decât să se căpătuiască sau să-şi apere agoniseala sub umbrela politicului, este de la sine înţeles că nimeni nu este atât de nebun încât să renunţe la trambulina partidului.
Tocmai din acest motiv, partidele politice se prefac că nu reuşesc pe moment să ajungă la un numitor comun, că sunt doar câteva probleme de formă care, cu timpul, se vor rezolva, spre binele şi fericirea naţiunii. Ca dovadă, zic ele, partidele, au început să apară primii muguri, iar spre iarnă, chit că este împotriva naturii, floarea politicii româneşti va fi deschisă, în toată splendoarea ei. Ce, florile de ghiaţă nu sunt frumoase ? Orişicât, sunt mai frumoase decât florile de mină ale lui Iliescu.
Aşadar, cu toată împotrivirea PRM-ului, care măcar spune pe faţă că nu vrea nici să audă de vot uninominal, până la urmă comisia va înainta Parlamentului, sub o formă sau alta, un proiect de lege. Că va fi adoptat sau nu, este altă gâscă. După ce parlamentarii o vor respinge, va fi returnată la comisii pentru completări, cu amendamentele fiecărui partid.
În fapt, sunt absolut sigur că alchimiştii din toate partidele parlamentare au găsit deja, în colaborare, formula ideală pentru obţinerea unui sublimat care să împace şi capra şi varza, un sistem de vot uninominal care să le asigure barosanilor locurile în Parlament şi, în acelaşi timp, să lase „boborului” impresia că el este vocea lui Dumnezeu.
Atunci, la ce toată ţigănia ? Simplu : coarda trebuie întinsă doar atât încât să nu-i permită lui Traian Băsescu să să declanşeze un nou referendum. O nouă înfrângere în faţa marinarului ar fi dezastruoasă şi profund umilitoare pentru mahării care doresc să reprezinte pe mai departe clasa politică românească…
Simion Todoca
Citiți principiile noastre de moderare aici!